Cam de fiecare dată când critic unele metehne păgubitoare ale românașilor mei se găsește câte-un amic sau câte-un cunoscut să mă înfiereze cu mânie aproape proletară că nu sunt patriot. Acesta este motivul pentru care azi o să despic în patru acest cuvânt folosit de multe ori aiurea de către o groază de compatrioți. Pentru unii, a fi patriot înseamnă a-ți pune drapelul la poartă de 1 Decembrie, a țipa în gura mare tot de ziua patriei, „Trăiască România!”, a lăuda unele nemernicii făcute altor nații, a băga sub preș gogomăniile evidente ale unor conaționali sau a multiplica într-atât lucrurile bune încât ai fi tentat să crezi că România e buricul pământului. Toate aceste atitudini poartă de fapt ștampila demagogiei și a fariseismului. Ce fel de patrioți sunt aceia care, de la tribună, asemeni lui Cațavencu udă cu lacrimile lor de crocodil îmbuibat trei rânduri de batiste gândindu-se la țărișoara lor pe care au vândut-o pe doi lei și de la care au supt și ultima picătură de miere? Ce fel de patrioți sunt aceia care în cazuri evidente nu vor să accepte realitățile cotidiene care ne dezavantajează în fața altor popoare? Ce fel de patrioți sunt aceia care fac din țânțar armăsar și amplifică bolnăvicios de mult puținele lucruri bune care se mai petrec azi în România? Răspunsul la aceste întrebări e unul singur: nu sunt patrioți ci farisei care, prin atitudinea lor aparent naționalistă și patriotardă, nu vor altceva decât să dea bine la cei cu care interacționează. O chestie de amor propriu ieftin combinat cu un egocentrism infantil grefat pe patriotismul de dugheană. A fi patriot nu înseamnă nici a te minți pe tine și nici pe ceilalți atunci când este vorba de anumite trăsături, figuri sau evenimente din viața neamului tău care dau cu minus. Dimpotrivă! Înseamnă asumarea celor rele în aceeași măsură în care trebuie să ne iubim valorile naționale, neamul, glia, limba, portul și obiceiurile. Pentru că viața unui popor ține atâta timp cât acesta are un teritoriu, o limbă și datini care atestă continuitatea sa pe scena istoriei. Apoi, patriotismul nu se afișează ostentativ și nu se strigă în gura mare cu bătăi tumultoase în piept pentru că locul lui, al patriotismului, este în suflet, în inimă, în creier și nicidecum pe vârful limbilor spurcate ale unora. Și dacă tot veni vorba despre limbă, dintre toate reperele care caracterizează existența unui popor, aceasta este cea mai evidentă, mai pregnantă și mai la vedere. Poți fi poliglotul lumii, de gândit gândești într-o singură limbă și firește, aceea e limba țării tale. Din acest motiv, lingviștii, scriitorii, toți cei care folosesc cuvântul ca armă, unealtă sau mângâiere,sunt, prin definiție, patrioți. Din păcate, mai ales în mediul politic, patrioții apar ca ciupercile după ploaie numai cu prilejul unor festivități specifice și anume: ziua limbii române, a drapelului sau a patriei, pe 1 Decembrie. În rest, România nu reprezintă pentru ei altceva decât satul fără câini de unde, la umbra legilor concepute special pentru asta, ne fură și preșul din fața ușii. Țara e bună doar atâta vreme cât le poate umple conturile și portofelele. O altă categorie de așa-ziși patrioți sunt fariseii, adică acei compatrioți ai noștri care se bat cu cărămida în piept că sunt români adevărați când se află în public iar atunci când nu-i vede nimeni admiră în secret tot ce vine de la Est sau de la Vest fără să miște un deget pentru această țară, considerând că ea, patria are datorii față de ei și nu invers. În același context i-aș așeza și pe românii care muncesc afară, respectă cu strictețe legile țărilor în care trăiesc iar atunci când se întorc în vacanțe „uită” că nu trebuie să arunce mucurile de țigară pe jos, să parcheze ilegal sau să perturbe liniștea și curățenia, folosind un discurs cumva patriotard: „Sunt acasă, sunt în țara mea, fac ce am chef!” Nu, domnișorilor, nu este deloc corectă o asemenea atitudine. Țara trebuie iubită, țara trebuie respectată, țara trebuie susținută de fiecare dintre locuitorii ei. Așa cum creștinii apără și preamăresc biserica, așa cum soțul iubitor are grijă permanentă și necondiționată de femeia și de copilul lui. Asta înseamnă patriotism și nu altceva!
Patriotismul între plus și minus – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Botoșani
cer acoperit de nori
12.8
°
C
13.8
°
12.8
°
94 %
1.1kmh
100 %
vin
25
°
S
27
°
D
31
°
lun
34
°
mar
29
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Un semn clar că şi pe trecere trebuie să fii cu ochii-n patru să n-o păţeşti.
EDITORIAL
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
EPIGRAMA ZILEI
La cât de mulți a arestat
Gânditu-m-am că s-ar putea
Să aibă ADN schimbat
În ... DNA!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...