Probabil una dintre cele mai toxice prietenii dintre popoare este cea dintre ruși și germani. Toxică nu numai pentru cele două nații ci mai ales pentru toate celelalte din bătrâna Europă. Cel puțin așa reiese din istoria ultimelor două secole. Se știe că în urmă cu aproape 80 de ani a avut loc o metamorfoză uimitoare în relația dintre URSS-ul stalinist și Germania nazistă: a fost semnat un Pact de neagresiune (cunoscut și sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop sau Pactul Hitler-Stalin), însoțit de un protocol secret cu privire la delimitarea sferelor de interese în Europa de Est în eventualitatea unei „reamenajări teritoriale și politice” iar primii pași întru consolidarea acestei prietenii au fost împărțirea Poloniei și ciuntirea României precum o halcă de carne, de către cei doi criminali. Că ulterior această „prietenie” a luat o altă turnură, nu demonstrează decât „sinceritatea” și „onestitatea”de care au dat dovadă cei care au gândit-o. Faptul că am adus în discuție tocmai acum, după atâta vreme, relația dintre nemți și ruși, nu este deloc o întâmplare azi când Europa, de fapt lumea întreagă se află într-o criză economică fără precedent. Analizând însă în profunzime cauzele ei, vom constata că în mare parte această criză se datorează tocmai relațiilor germano-ruse din ultima perioadă. Mai întâi a fost prietenia dintre cancelarul Gerhard Schroeder și țarul Putin care ulterior l-a transformat pe liderul neamț într-un ambasador de prin rang al colosului Gazprom, facilitând pătrunderea gazului rusesc în toată Germania și nu numai. Fiind interese economice de miliarde și miliarde, cancelarului german nu i-a păsat nici cât negru sub unghie că aruncă țara și vestul Europei într-o dependență cvasitotală față de ruși, față de gazul lor. Toată politica lui Schroeder în ceea ce privește Rusia nu a avut decât scopul de a le cânta în struna balalaicilor lor dezacordate. Drumul deschis de acesta a fost continuat de Angela Merkel care, respectând „prietenia” cu rușii a decis renunțarea la centralele nucleare invocând accidentul de la Fukushima din 2011. Planul Angelei Merkel depindea în mare măsură de prietenia cu rușii și avea ca ax central o colaborare cumva reciproc avantajoasă și pe termen lung cu Gazprom-ul. Din moment ce gazul rusesc părea a fi inepuizabil și suportabil ca preț, ce rost ar mai fi avut concentrarea pe alte forme de energie? Cum s-ar spune, nemții s-au culcat pe o ureche convinși fiind că nimic și nimeni nu îi poate opri să sugă până la calendele grecești din țâța Gazprom-ului. Numai că Putin, convins fiind că are în nemți un aliat stabil și de nădejde și-a permis să dea iama în ciorba ucraineană, ciorbă acrită consistent cu borș american. Și uite-așa, socoteala din târg și cu cea de-acasă nu s-a mai potrivit, mai ales că noul cancelar german Olaf Scholz s-a poziționat chiar de la începutul conflictului ruso-ucrainean de partea Kievului, la fel ca și partenerul strategic de peste ocean. Faptul că tot vestul Europei a fost prins acum, în prag de iarnă cu pantalonii pe vine este clar, consecința „colaborărilor” nemților cu rușii. Că dacă ar fi luat în calcul la timpul cuvenit vulnerabilitatea energetică și dependența față de Moscova, cu siguranță oamenii de știință, cercetătorii din Vest ar fi depistat și implementat alte forme de energie, nu neapărat nucleară. Mi-e greu să cred că nu s-ar fi întâmplat acest lucru din moment ce iată, industria automobilelor este pe cale de a fi revoluționată din temelii odată cu decizia de renunțare peste niște ani la motoarele cu ardere internă. Până la urmă, chiar și în acest al doisprezecelea ceas, statele industrializate ale Europei trebuie să-și câștige independența energetică față de „prietenul” nemților ba chiar și al francezilor, țarul moscovit. Poate cu această ocazie vor fi realizat că rușii nu pot fi nici parteneri nici prieteni și nici vecini corecți și loiali, nețărmurita și permanenta lor poftă de putere, teritorii și bogății lăsându-și amprenta oriunde și oricând, indiferent de mărimea, specificul, orânduirea sau nivelul de civilizație al poporului cu care interacționează!
Prietenia ruso-germană și urmările ei – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Măsura corectă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
Editorial
Cine ne sunt fariseii – Virgil COSMA, jurnalist
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Botoșani
cer fragmentat
14.6
°
C
15.6
°
12.7
°
77 %
1.9kmh
61 %
mar
24
°
mie
15
°
joi
17
°
vin
19
°
sâm
17
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Bine că începe campania și trebuie să strângă corturile că cine știe cum ajunge săracul om.
EDITORIAL
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...