Comisia Europeană și-a anunțat miercurea trecută planul de combatere a crizei energetice: plafonarea prețului la importurile de gaze rusești, un prag obligatoriu de economisire a energiei în orele de vârf, o contribuție de solidaritate a companiilor energetice profitabile și garanții de credite pentru furnizori. Lipsește însă cea mai așteptată măsură, și anume decuplarea prețului electricității de prețul producției obținute din cele mai scumpe resurse – gazele naturale, precum și reproiectarea mecanismului formării prețurilor. În al doilea rând, UE vrea să plafoneze veniturile companiilor producătoare de energie electrică la costuri reduse – măsură care îi vizează pe producătorii de energie regenerabilă.
Una bună, alta rea. Populația și economiile statelor membre așteptau cu sufletul la gură o măsură radicală, respectiv decuplarea prețului la curent electric de cel al gazului. Dar, deocamdată, foamea de profit pare să fie mai mare decât teama de frig. Partea bună pare să fie regândirea modalității de formare a prețului la energia electrică, prin supraimpozitarea producătorilor de energie verde, care făceau până acum profituri uriașe cu investiții minime. Măsurile propuse urmează să fie discutate de miniștrii energiei, iar din dezbateri va trebui să rezulte o propunere fermă care să fie înaintată Parlamentului European. Când? Cine știe, poate la primăvară, chiar dacă azi noapte au fost deja doar 7 grade Celsius afară.
În continuare, nimic despre energia nucleară deși, cu tehnologiile cunoscute și aplicate până în prezent, s-a dovedit a fi cea mai eficientă și cea mai verde. La noi, centrala de la Cernavodă furnizează aproape o cincime din producția națională. Construcţia reactoarelor III şi IV va costa şapte miliarde de euro, iar decizia de investiţii şi mobilizarea de şantier este estimată pentru anul 2024. Însă, și în acest caz, abia s-a finalizat studiul de fezabilitate, printr-o reactualizare a celui din 2012, adică cel de acum zece ani. Practic, l-au copiat, au mai pus niște planșe și iconițe, eventual din acelea care zâmbesc, și, cel mai probabil, au mai plătit câteva milioane de dolari pentru el. La asta nu ne întrece nimeni. În schimb, împreună cu polonezii, am semnat un acord cu o firmă americană pentru a instala fiecare câte șase reactoare nucleare modulare mici, o tehnologie inovativă, neîncercată până acum în Europa.
În ceea ce privește gazul, de la guvern vin numai vești liniștitoare: România a ajuns la 80% rezervă de gaz în depozite, iar stocarea va continua până la 30 octombrie, cu țintă de 90%. Țara noastră are, în momentul de față, o producție internă de aproximativ 25 de milioane de metri cubi de gaz pe zi și un consum de 13 milioane. Restul din producție merge către depozite. Șefii de la Transgaz ne asigură că vor face față cu furnizarea chiar și în cele mai geroase zile ale iernii care stă să vină. Ei da, probabil că și-au făcut toate calculele, fiind un agent economic strategic. Noi, populația, mai puțin. Nu știm nici cum va funcționa schema de plafonare prevăzută de guvern, nici dacă executivul va avea banii disponibili pentru a le plăti subvențiile promise producătorilor și comercianților de energie.
În acest timp, Norvegia a umplut parțial golul lăsat de Rusia, devenind principalul furnizor al Europei. Excedentul comercial al Norvegiei a atins recorduri de invidiat în august, această țară devenind cel mai mare furnizor de energie al Europei după ce Rusia a redus exporturile. De ce ei și nu noi? Stăm pe rezerve enorme de gaz, certificate cu acte în regulă, dar ne pregătim să închidem caloriferele la iarnă și să mai punem o haină pe noi „la orele de vârf”, cum zice coana Ursula. În loc să facem profituri uriașe din vânzarea de energie, ne foim nervoși ascultând bazaconiile unui guvern de marionete fără coloană vertebrală, fără inițiative și fără altă idee decât aceea de a aplica orbește măsuri care nu ni se potrivesc. În stil pur românesc, atât s-a putut.
Atât s-a putut – Virgil COSMA, jurnalist
