Pensii, clase sociale și sabotori – Dumitru MONACU, scriitor

Zilele trecute, o mare parte din media botoșăneană plângea și suspina că un profesionist de excepție de la IPJ Botoșani, șeful Serviciului criminalistic părăsea instituția prin ieșirea la pensie. Foarte corect, foarte adevărat, dar nu despre profesionalismul comisarului proaspăt pensionat vreau să dezvolt în continuare niște idei ci despre sistemul găunos care a făcut posibilă ieșirea la pensie la 48 de ani, după 25 de ani de muncă, a unor specialiști aflați în apogeul carierei lor profesionale. Înțeleg că munca într-un asemenea sector de activitate este stresantă, este apăsătoare ba chiar periculoasă dar să „extragi” din câmpul muncii pe motiv de pensionare asemenea specialiști mi se pare o mare-mare prostie a statului român. Ne mirăm adeseori că nivelul de pregătire al cadrelor de poliție este în continuă scădere dar ne debarasăm de specialiști ca de măsele stricate cu speranța că vor apărea alții în loc. Nu, stimabililor analfabeți funcționali care ați conceput și ați promovat aceste legi aberante, nu vor apărea alții din neant, din spuma mării! Există o mie de variante care să evite depopularea instituțiilor în ceea ce privește profesioniștii de top numai că ai noștri legiuitori au găsit-o pe cea mai proastă și pe cea mai aberantă dintre ele. Din moment ce marea masă a românilor angajați în câmpul muncii poate ieși la pensie numai dacă vechimea acumulată depășește 35 de ani de muncă și 65 de ani de viață, o mărire a pragului de pensionare a angajaților din instituțiile de forță mi se pare de bun simț în condițiile în care numărul total al pensionarilor se apropie  de 5 milioane iar numărul salariaților din mediul privat este de aproximativ 4,5 milioane. Nu am inclus în această categorie clasa bugetară formată din aproape 1,2 milioane de români. Apropo de denumirea de „clasă bugetară”, constatăm că în locul claselor sociale inventate de către comuniști (clasa muncitoare, țărănimea cooperatoare și intelectualitatea) azi găsim pe scena … socială a țării patru clase: bugetarii obișnuiți, bugetarii din instituțiile de forță, privații și politicienii care, de multe ori se includ în primele două clase. Revenind la subiectul legat de hemoragia de specialiști bugetari din instituțiile de forță către veșnicele plaiuri de vânătoare de funcții și posturi tot bugetare unde se întâlnesc armonios leafa și pensia, mai trebuie consemnat și faptul că aspiranții la pensionare din instituțiile specificate, cu un an înainte de data ieșirii din câmpul muncii sunt mutați, dacă au fost copii cuminți și se au bine cu șefii, prin posturile cele mai bănoase întrucât sistemul de calcul al indemnizației (că nu o pot numi pensie!) ține cont în mod substanțial de nivelul veniturilor salariale din ultimul an. Lăsând la o parte latura financiară, o întrebare îmi zgândărește sistematic creierul: ce va fi peste 10 ani, de exemplu, în condițiile în care sporul demografic e negativ, emigrarea tot mai accentuată iar non bugetarii tot mai puțini? Pe unde veți scoate cămașa tovarășilor guvernanți? Din păcate, răspunsul la întrebare îmi zgândărește și mai mult creierul: îi doare la bască, după ei potopul! O viziune pe termen mediu și lung în ceea ce privește sistemul de pensii în România nu există, din păcate. Mediul politic, cu teșchereaua doldora pentru încă multe vieți de-acum încolo, se consideră în afara unicului pericol de care este obsedat, respectiv sărăcia. Numai că, este posibil ca însăși opulența și preaplinul material să le fie fatal. Istoria a dovedit de nenumărate ori că revoltele săracilor, ale celor care muncesc din greu pentru câțiva bănuți  nu pot fi anihilate de nicio armată și de nicio poliție de pe pământ. În concluzie, prin modul în care este, conceput sistemul de pensii, România pierde de două ori. O dată că pierde specialiști pe care cu greu îi poate înlocui și a doua oară, risipește aproape fără discernământ avuția nației. Comparativ cu dictatorul Ceaușescu acuzat atunci, în decembrie 1989, de subminarea economiei naționale, autorul sau autorii actualelor anomalii din sistemul de pensii, pe lângă acest cap de acuzare ar trebui să mai dea seamă și pentru genocid și pentru discriminare și pentru trădare națională pentru că punerea pe chituci a țării tale cu voie sau fără de voie este o faptă specifică unei categorii clare de infractori: sabotorii!