Ceea ce așteptam cu toții să se întâmple după revenirea PSD în arcul guvernamental s-a și întâmplat. Nu mai contează motivațiile, multiple și extrem de tehnice – pe partea care privește rolul Curții Constituționale și, respectiv, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parlamentului – ci rezultatul: ne aflăm în fața celei mai mari amnistii din ultimii 20 ani. Numeric nu o depășește pe cea a fostului ministru din cabinetul-marionetă al lui Dragnea, dl Tudorel Toader, dar valoric întrece orice închipuire.
Direcția Națională Anticorupție a transmis, vineri, că în urma deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din 25 octombrie vor fi închise 557 de dosare penale cu un prejudiciu total de 1,2 miliarde de euro. În plus, valoarea totală a mitei și a traficului de influență se ridică la 150 milioane euro. Iar magistrații vor fi nevoiți să constate încetarea proceselor penale și înlăturarea răspunderii penale pentru infracțiuni de corupție, asimilate corupției și având ca obiect fraudarea fondurilor europene, se mai arată în comunicarea DNA.
Vreme de patru ani, politicienii români nu și-au făcut timp să pună în concordanță Codul Penal cu decizia CCR privind termenele de prescripție. Consecința faptului că și-au adus aminte abia acum aruncă în aer mii de dosare. Vorba vine, în realitate sunt presați de insistențele Comisiei Europene de a închide dosarul pe Justiție, una dintre condițiile virării banilor din Planul Național de Redresare și Reziliență. Tergiversarea însă s-a datorat exclusiv majorităților parlamentare din acest timp și a avut un scop precis. Parlamentul este tixit cu specialiști în drept care știau prea bine unde va duce amânarea implementării deciziei CCR.
Codul de procedură penală spunea la articolul 155 al. 1 următoarele: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”. Textul este vag și putem bănui că intenționat nu au fost precizate în clar actele de procedură penală care pot duce la întreruperea prescripției. Este doar una dintre celebrele și tipicele portițe din legislația noastră, ticluită în așa fel încât să-i poată înfunda pe unii și scăpa pe alții – mă refer aici la marile dosare – după cum e comanda politică. Mai departe, inculpaților nu le rămânea decât să obțină cât mai multe amânări, până intervine prescripția.
Bună, rea, nu sunt în măsură să o comentez, decizia CCR trebuia pusă în aplicare în Parlament, în 45 zile, prin modificarea în consecință a legii. Au trecut de atunci patru ani. Și nu este singura. Potrivit celor care urmăresc îndeaproape procesul legislativ, sunt peste de 20 de articole din Codul Penal și din Codul de procedură penală declarate neconstituționale de către CCR și care așteaptă să fie luate în seamă, adică să modifice legile pe care le amendează. Toate sunt veritabile bombe cu ceas, așa cum s-a dovedit a fi și acesta cu prescripția.
Cum ÎCCJ a precizat că decizia CCR privind prescripția unor fapte se aplică retroactiv, pe principiul legii penale mai favorabile, nu numai celebritățile sunt pe cale să scape basma curată, ci și mii de inculpați acuzați de corupție, evaziune fiscală, fals și contrabandă. Inclusiv unii judecați pentru viol, trafic de persoane sau furt vor scăpa de pușcărie. Marțea neagră a revenit. Fiecare trebuie să-și păzească bunurile și persoanele apropiate cum poate. Am clădit o societate strâmbă, în favoarea unui club de îmbuibați care-și croiesc legislația când și după cum au nevoie, în dispreț total pentru cei pe spinarea cărora trăiesc. Nu ne rămâne decât să mulțumim parlamentarilor noștri, pentru „grija” pe care ne-o poartă.
