Probabil în tinerețea lui, domnul Statu a fost un exemplu de bunătate, deșteptăciune și echilibru, din moment ce astăzi multă lume se încăpățânează să-l vadă tot acolo sus, pe soclu. Un soclu alcătuit din talpa țării, adică din acei oameni care, neavând parte de o instruire adecvată, idolatrizează cu perseverență o momâie de paie, o păpușă uzată și cârpită pe la coate, manipulată cu multă îndemânare de niște sforari de elită. Și cum spuneam, gloata cea numeroasă încă mai crede că dacă n-ar exista el, domnul Statu, viața le-ar fi infern. Probabil din aceste motive, plebea se încăpățânează să creadă în virtuțile de mult apuse ale domnului Statu, cel care, ținut în vitrină aidoma bunicii decedate din cunoscutul banc cu Bulă, aduce bani mulți în buzunarele unor șarlatani autohtoni care, conștienți de valoarea domnului Statu ca artefact, îl invocă ori de câte ori este nevoie. Treceam zilele trecute pe lângă direcția de taxe locale și am rămas pur și simplu oripilat de lungimea cozii formate eminamente din plebei care tropăiau de frig la picioare precum călcătorii de chirpici. Să pierzi jumătate de zi, să înduri frigul și ploaia ca să dai bani cuiva care nu face absolut nimic pentru tine, asta da mentalitate de samaritean. Că asta reprezentăm noi pentru domnul Statu: niște dobitoci de samariteni care suntem în stare să facem orice ca el să nu moară, să stea acolo împăiat în vitrina nației! Nimeni din cei ce reazemă pervazurile ghișeelor mâncătoare de bani nu s-a gândit măcar o clipă la faptul că dacă domnul Statu ar avea o datorie către el, ar trece luni de zile și ar fi nevoie de topuri de hârtie băgate în celebrul dosar cu șină pentru a primi banii cu pricina. Asta în cazul în care i-ar primi, pentru că de cele mai multe ori, domnul Statu recurge la fel de fel de artificii, compensații sau alte matrapazlâcuri numai și numai pentru a nu-și desface punga în fața acelora care i-o umplu! Este limpede că domnul Statu este pe moarte. Dar, repet, și dacă ar muri cu adevărat, profitorii, lingușitorii și hoțomanii care pasămite îl slujesc cu devotament, ar fi în stare să-l împăieze pentru a rămâne acolo, lângă robinetul cu bani care curge către punga muribundului domn. V-ați imaginat vreodată ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea domnul Statu? Oare cine l-ar plânge? Noi cei care-i băgăm sistematic bani în buzunarele cele largi la care au abonament o mulțime de bugetari? Cu siguranță, nu! Moartea statului ar fi o catastrofă pentru cei care-i sug vlaga, pentru cei care, în numele lui, ne-ar lua și pielea de pe noi dacă s-ar căuta pe piață pantofi sau genți din epidermă. Noroc de crocodili și șerpi că încă mai sunt în trend! Din păcate pentru noi, domnul Statu, ajuns la o vârstă venerabilă, a dat în mintea copiilor și nu are absolut nicio șansă să se mai facă bine. Spre bucuria reprezentanților lui legali care pot astfel să-și vadă de treburile lor bănoase în numele muribundului, desigur. Și chiar dacă ar muri cu adevărat, cei care se îmbogățesc pe spinarea lui l-ar împăia, l-ar băga la aparate, l-ar afuma sau usca, l-ar băga la saramură, numai și numai ca el să existe fizic. Culmea este că pe lângă acest domn bicisnic numit Statu, mai viețuiește unul la fel de anemic și prăpădit care se numește domnul Privatu. Ei bine, acesta, dacă nu suge din țâța lui Statu devine chiar muritor de foame în țara noastră capitalistă unilateral subdezvoltată. Pricăjit și jerpelit, domnul Privatu se mai înzdrăvenește câte un pic numai slujindu-l pe obositul și apaticul domn Statu. De neînțeles este faptul că oricât am vrea și orice am face noi cei de jos ca să-i susținem pe cei doi damblagiți, aceștia nu se vor însănătoși niciodată atâta timp cât în jurul lor roiesc ca niște vulturi așa numiții „reprezentanți legali”, care deși au rămas repetenți la școală întrucât nu știau decât tabla adunării, continuă să aibă drept de semnătură, pe toate statele de plată care au efecte, diferite ce-i drept, asupra celor doi domni. Cam așa s-ar prezenta situația în România, o situație deosebită fundamental de cea din țările civilizate unde domnul Statu și domnul Privatu sunt și respectați și respectabili. Spre deosebire de vest europeni, noi trăim de ani și ani, drama statuii nude. Pentru că de când își duce existența pe aceste frumoase meleaguri, Statu ia, nu dă!
Doi pricăjiți domni – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Măsura corectă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
Editorial
Cine ne sunt fariseii – Virgil COSMA, jurnalist
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Editorial
Avem „di tăti” aici în Botoșani! – Dumitru MONACU, scriitor
Respectând proporțiile, și recunoscând din start atipicul comparației, este posibil ca din punctul de vedere al celor implicați, depunerea dosarelor de candidaturi să fie...
Editorial
Promisiuni, realitate și scuze – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plină campanie electorală, deși până la startul oficial mai e ceva vreme. Candidații bombardează electoratul cu promisiuni care de care mai gogonate,...
Editorial
Despre incompatibilități – Dumitru MONACU, scriitor.
Eliminarea din cărțile Primăriei pe motive de incompatibilitate a medicului Cîrstoiu este doar praful în ochi pe care Ciolacu și ai lui ni l-au...
Editorial
Sensibili, dar și iertători de manipulat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e prima dată când pomenesc de Cănuță-om sucit, acel personaj aparent inventat de Caragiale, dar cât se poate de reprezentativ pentru spațiul mioritic....
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Botoșani
cer acoperit de nori
17.9
°
C
19.6
°
17.8
°
63 %
4.9kmh
100 %
mar
17
°
mie
15
°
joi
18
°
vin
21
°
sâm
18
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Bine că începe campania și trebuie să strângă corturile că cine știe cum ajunge săracul om.
EDITORIAL
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
EPIGRAMA ZILEI
Ajuns acasă pe la două
Din delegația la Cluj
Găsi pe doamna vopsind ouă
La un vecin, cu ruj...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...