Probabil în tinerețea lui, domnul Statu a fost un exemplu de bunătate, deșteptăciune și echilibru, din moment ce astăzi multă lume se încăpățânează să-l vadă tot acolo sus, pe soclu. Un soclu alcătuit din talpa țării, adică din acei oameni care, neavând parte de o instruire adecvată, idolatrizează cu perseverență o momâie de paie, o păpușă uzată și cârpită pe la coate, manipulată cu multă îndemânare de niște sforari de elită. Și cum spuneam, gloata cea numeroasă încă mai crede că dacă n-ar exista el, domnul Statu, viața le-ar fi infern. Probabil din aceste motive, plebea se încăpățânează să creadă în virtuțile de mult apuse ale domnului Statu, cel care, ținut în vitrină aidoma bunicii decedate din cunoscutul banc cu Bulă, aduce bani mulți în buzunarele unor șarlatani autohtoni care, conștienți de valoarea domnului Statu ca artefact, îl invocă ori de câte ori este nevoie. Treceam zilele trecute pe lângă direcția de taxe locale și am rămas pur și simplu oripilat de lungimea cozii formate eminamente din plebei care tropăiau de frig la picioare precum călcătorii de chirpici. Să pierzi jumătate de zi, să înduri frigul și ploaia ca să dai bani cuiva care nu face absolut nimic pentru tine, asta da mentalitate de samaritean. Că asta reprezentăm noi pentru domnul Statu: niște dobitoci de samariteni care suntem în stare să facem orice ca el să nu moară, să stea acolo împăiat în vitrina nației! Nimeni din cei ce reazemă pervazurile ghișeelor mâncătoare de bani nu s-a gândit măcar o clipă la faptul că dacă domnul Statu ar avea o datorie către el, ar trece luni de zile și ar fi nevoie de topuri de hârtie băgate în celebrul dosar cu șină pentru a primi banii cu pricina. Asta în cazul în care i-ar primi, pentru că de cele mai multe ori, domnul Statu recurge la fel de fel de artificii, compensații sau alte matrapazlâcuri numai și numai pentru a nu-și desface punga în fața acelora care i-o umplu! Este limpede că domnul Statu este pe moarte. Dar, repet, și dacă ar muri cu adevărat, profitorii, lingușitorii și hoțomanii care pasămite îl slujesc cu devotament, ar fi în stare să-l împăieze pentru a rămâne acolo, lângă robinetul cu bani care curge către punga muribundului domn. V-ați imaginat vreodată ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea domnul Statu? Oare cine l-ar plânge? Noi cei care-i băgăm sistematic bani în buzunarele cele largi la care au abonament o mulțime de bugetari? Cu siguranță, nu! Moartea statului ar fi o catastrofă pentru cei care-i sug vlaga, pentru cei care, în numele lui, ne-ar lua și pielea de pe noi dacă s-ar căuta pe piață pantofi sau genți din epidermă. Noroc de crocodili și șerpi că încă mai sunt în trend! Din păcate pentru noi, domnul Statu, ajuns la o vârstă venerabilă, a dat în mintea copiilor și nu are absolut nicio șansă să se mai facă bine. Spre bucuria reprezentanților lui legali care pot astfel să-și vadă de treburile lor bănoase în numele muribundului, desigur. Și chiar dacă ar muri cu adevărat, cei care se îmbogățesc pe spinarea lui l-ar împăia, l-ar băga la aparate, l-ar afuma sau usca, l-ar băga la saramură, numai și numai ca el să existe fizic. Culmea este că pe lângă acest domn bicisnic numit Statu, mai viețuiește unul la fel de anemic și prăpădit care se numește domnul Privatu. Ei bine, acesta, dacă nu suge din țâța lui Statu devine chiar muritor de foame în țara noastră capitalistă unilateral subdezvoltată. Pricăjit și jerpelit, domnul Privatu se mai înzdrăvenește câte un pic numai slujindu-l pe obositul și apaticul domn Statu. De neînțeles este faptul că oricât am vrea și orice am face noi cei de jos ca să-i susținem pe cei doi damblagiți, aceștia nu se vor însănătoși niciodată atâta timp cât în jurul lor roiesc ca niște vulturi așa numiții „reprezentanți legali”, care deși au rămas repetenți la școală întrucât nu știau decât tabla adunării, continuă să aibă drept de semnătură, pe toate statele de plată care au efecte, diferite ce-i drept, asupra celor doi domni. Cam așa s-ar prezenta situația în România, o situație deosebită fundamental de cea din țările civilizate unde domnul Statu și domnul Privatu sunt și respectați și respectabili. Spre deosebire de vest europeni, noi trăim de ani și ani, drama statuii nude. Pentru că de când își duce existența pe aceste frumoase meleaguri, Statu ia, nu dă!
Doi pricăjiți domni – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Unde nu se pozează Doinița – George LAZĂR, director
Luni, pe 21 martie, a fost Ziua Mondială a sindromului Down. Nimic neobișnuit în inflația asta de zile mondiale, naționale și locale, unde se...
Editorial
Matematici speciale – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva vreme stăteam la taclale cu un cunoscut. Și, în timp ce discutam de-ale noastre, prezentatoarea de la televizor a dat de știre...
Editorial
Trimitem medicii în șomaj? – Dumitru MONACU, scriitor
Cu certitudine, cea mai îmbrățișată formă de petrecere a timpului liber de către românașii noștri obișnuiți este în fața micului ecran, adică a televizorului....
Editorial
România lor și România noastră – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E din ce în ce mai greu de trăit în țara asta, dar, așa cum era de așteptat, nu pentru toată lumea. E ca...
Editorial
Cât ne costă politizarea instituțiilor – Virgil COSMA, jurnalist
Neputinciosul stat român, cu toate serviciile lui secrete și cu puzderia de instituții de supraveghere și control, a luat la cunoștință abia joia trecută...
Editorial
Proștii statului – Dumitru MONACU, scriitor
Știrea apărută în urmă cu câteva zile în presa ieșeană conform căreia un cunoscut medic botoșănean își va înghesui în punga-i dodoloață încă 400...
Editorial
Dați un leu pentru muzeu! – Dumitru MONACU, scriitor
Chiar dacă nu mă prea pricep la construcții, o să îmi dau cu părerea, așa, imparțial ca tot românul, în legătură cu catastrofa de...
Editorial
Pricepuți și „pricepuți” – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva vreme am avut treabă pe la o instituție publică. La ghișeu nu așteptau foarte mulți „clienți”, însă coada se mișca nepermis de...
Editorial
Cu drag despre Botoșani – Cătălin MORARU, redactor șef
Pentru cei ce nu știu, la Realitatea Plus am putut vedea o emisiune denumită așa, pusă la cale de Doina Federovici, șefa PSD Botoșani....
Editorial
Cine plătește pentru fițele cuplului Iohannis? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În urmă cu aproape un deceniu, pe când actualul președinte era doar candidat la funcția supremă în stat, adversarii politici l-au acuzat de atât...
Editorial
Socoteli pre-electorale – Virgil COSMA, jurnalist
PSD și AUR se află în creștere, toate sondajele arată această tendință. Cifrele diferă doar în funcție de cine a comandat și plătit sondajul...
Editorial
Plecatul după fentă – cazul Auchan – Cătălin MORARU, redactor șef
De luni bune de zile tot se servesc non-subiecte care ocupă degeaba agenda publică. Ba austriecii cu OMV și cu pădurile, ba canalul Bîstroe...
Editorial
Figurantul Daea – Dumitru MONACU, scriitor
Recenta conferință organizată la hotelul Rapsodia cu prilejul așa numitei vizite de lucru a ministrului Daea în județul nostru ne-a demonstrat încă o dată...
Editorial
Dacă uităm ne merităm soarta – Ciprian MITOCEANU, scriitor
„Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete”. Cugetarea lui George Santayana e cât se poate de reprezentativă pentru români. Le place să...
Editorial
Între canibalism politic și viciu uman – Dumitru MONACU, scriitor
Despre cazul Budăi și implicarea acestuia în scandalul cu tentă sexuală s-au scris și se vor mai scrie încă mii de rânduri prin toate...
Editorial
Pavelă. Și de la capăt – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Pe vremea lui Ceaușescu circula un banc ce se voia simpatic, dar spunea multe despre modul în care comuniștii încercau să arate cât sunt...
Botoșani
cer fragmentat
11.9
°
C
13.8
°
11.6
°
59 %
0.5kmh
79 %
sâm
22
°
Dum
15
°
lun
15
°
mar
4
°
mie
1
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Sigur au crezut copiii că are legătură cu învățământul, de aia au mâzgălit.
EDITORIAL
Luni, pe 21 martie, a fost Ziua Mondială a sindromului Down. Nimic neobișnuit în inflația asta de zile mondiale, naționale și locale, unde se...
EPIGRAMA ZILEI
Amicul meu, nu-i brașovean
De-aceea să-nțeleg, mi-e greu
De ce docil, ca un răcan,
La poala ... Tâmpei, stă mereu!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...