Instinctele primare ale omului nu sunt altceva decât instrucțiunile de utilizare a vieții cu care ne înzestrează Dumnezeu atunci când ne facem apariția pe Pământ. Ele, aceste instincte, se regăsesc în ADN-ul oricărui om și, funcție de familie, școală sau societate, suportă anumite modificări, unele caracteristici amplificându-se, altele aproape atrofiindu-se. Modelarea spre o direcție sau alta a instinctelor se realizează în urma interacțiunii directe cu cele trei segmente ale liniei vieții, amintite mai sus, respectiv familia, școala, societatea. Din start, vreau să precizez faptul că pledoaria mea de azi nu se bazează pe înalte studii și specializări în domeniul pedagogiei, psihologiei, sociologiei sau alte asemenea discipline care îți formează anvergura de guru al vieții. Tot ce afirm și susțin sunt concluzii și păreri căpătate și verificate de-a lungul unei vieți în care am cunoscut aproape de toate. Probabil dacă nu ar fi apărut evenimentele tragice petrecute în urmă cu puțin timp în Serbia vecină, aceste rânduri ar mai fi stat la clocit de teama de a nu greși cumva în aprecierea situației actuale din lumea în care trăim. Din păcate, sângele nevinovat care a curs la sârbi m-a determinat să îmi exprim niște păreri radicale și poate (de fapt, sigur!) în contradicție cu tendințele actuale. E limpede că după anul 2000 lumea a apucat pe niște drumuri noi, nebătătorite și nemarcate, niște drumuri care, după unii, duc spre o Arcadie mult visată. Din păcate, constatăm doar după două decenii și ceva că drumul dorit duce, deocamdată, numai prin bălării. Niște bălării după care nu se întrevede nimic bun, degradarea vieții morale și materiale a oamenilor atingând limite de neimaginat în urmă cu jumătate de secol. Astfel, individul posesor al instrucțiunilor de utilizare a vieții intră azi, din prima zi, într-o familie unde valorile sunt de-a dreptul cu fundul în sus, permisivitatea e la cote maxime iar părinții, dacă nou venitul are noroc să fie doi, îi jalonează micuțului un drum în viață bazat nu pe experiențe care nu au dat greș decât sporadic ci pe înalte studii și tratate luate în cel mai bun caz, de pe Internet. Tinerii părinți, sub această acoperire a aplicării metodelor moderne de creștere și educare a copilului lor nu fac altceva decât să se amăgească în continuu că a lor odraslă beneficiază de tot ce trebuie. Cu o singură dar extrem de importanță excepție: timpul petrecut cu el! Sunt adeptul ideii că nici zece bone, nici școlile particulare sofisticate, nici orele de pian, echitație sau alte asemenea îndeletniciri nu vor putea înlocui prezența fizică a mamei sau a tatălui în preajma copilului. Mulți părinți consideră că se achită de îndatoririle părintești cheltuind bugete uriașe pentru educația copilului. Orice își dorește pruncul, obține în secunda doi pentru că așa se procedează în mai toate casele unde părinții sunt prinși cel puțin zece ore de jobul lor. Această eroare de educație coroborată cu atitudinea ostilă a unor părinți vizavi de învățătoare sau profa de mate, atitudine exprimată explicit în fața copilului, duc permisivitatea la cote nemaiîntâlnite. Copilul crește cu ideea că poate obține și poate face ce „vrea” mușchii lui. Următorul segment în modelarea instinctelor primare este școala. Și aici avem de-a face cu anomalii începând de la politicile educaționale guvernamentale și terminând cu prezența în spațiul didactic al unor persoane care numai dascăli nu pot fi. Lipsa de interes, lipsa de pregătire, goana după căpătuială sau atitudini primitive sunt caracteristici întâlnite la multe cadre didactice care ne șlefuiesc odraslele. Revenind la politicile guvernamentale, eliminarea totală a elementelor punitive din arsenalul dascălilor contribuie la atitudini ale elevilor greu de gestionat. Iar dacă se întâmplă cumva o zgâlțâire sau o urecheală a elevului problemă, zbârnâie toată presa și se îngălbenesc televizoarele! Se ofuschează toată lumea de parcă în viața obișnuită, violența n-ar fi la cotele pe care le știm. De altfel, mica urecheală, din punctul meu de vedere nici nu se numește violență! Modalitatea actuală de pregătire pentru viață (în familie și școală) împing copilul inocent în ringul sălbatic al vieții unde va încasa upercut după upercut fără să aibă habar cum să se protejeze, el fiind învățat că lumea e la picioarele lui și nu invers, cum se întâmplă de fapt în realitate. Ringul sălbatic este de fapt al treilea segment din dreapta vieții adică societatea. Și în acest caz sunt o puzderie de remarci de făcut dar o să mă rezum la una care cuprinde cam tot: între familie, școală și societate există o relație de corespondență clară în sensul că se determină unele pe altele. Ai familii sănătoase și școală cum trebuie, ai societate sănătoasă. Ai societate bolnavă, ai familie bolnavă, ai școală bolnavă. Adică există un cerc vicios din care aparent nu se poate ieși. Și totuși, se poate dacă oamenii ar renunța la o mare parte din „binefacerile” lumii de azi care dărâmă vise, idealuri, care schimbă valori, care pun banul pe primul loc, care, în concluzie, duce corabia omenirii spre adâncuri și nu spre porturi primitoare. În acest context trebui privite deraierile unor tineri care lasă lacrimi și cicatrici pe chipurile și în inimile oamenilor. Restul sunt vorbe fără sens sau tăcere. O tăcere dureroasă, de miel sacrificat de Paște…
Instinct primar și tăcerea mieilor… – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Cum spargem cercul vicios – Virgil COSMA, jurnalist
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Botoșani
cer senin
20.6
°
C
20.6
°
19.9
°
39 %
4.5kmh
0 %
lun
20
°
mar
20
°
mie
21
°
joi
22
°
vin
22
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Antrenorul FC Botoșani cățărat pe gard pentru ultimele indicații la meciul cu Dinamo.
EDITORIAL
De când am intrat în Uniunea Europeană banii au curs gârlă, mult peste 70 de miliarde de euro, continuă să vină și vor mai...
EPIGRAMA ZILEI
S-a enervat și a urlat
De s-a cutremurat orașul
Când și-a găsit soțul în pat
Cu ... iepurașul!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...