Aproape jumătate din populația României născută și instruită în socialism și definitivată în capitalism se încadrează într-o categorie aparte, o categorie de … crăcănați ai sorții pentru că alt termen nu ar fi potrivit nicidecum pentru o generație cu un picior într-o orânduire și cu celălalt în alta. Acest paradox în concubinaj probabil cu celebra imparțialitate a românului a condus la apariția unor situații absurde demne de cascadorii râsului dacă e să luăm în considerație doar părțile hazlii și nu cele tragice care le caracterizează. Oricum am aborda aceste situații anapoda constatăm un evident extremism, o dezechilibrare totală a lor. Prima dintre aceste situații care îmi vine acum în minte se referă la zona militară. Pe toată durata stagiului militar (la tancuri) ne-am instruit și am învățat cum să neutralizăm și să distrugem forțele NATO. Unde am ajuns astăzi? În situația de a ne îmbrăca cu drapelul albastru al celei mai mari alianțe militare din lume, dușmanul de ieri devenind astăzi aliatul de nădejde. Este acest aspect un exemplu de extremism? Cu siguranță da, calea de mijloc nefrecventată niciodată de ai noștri conducători fiind neutralitatea. Apoi, industrializarea! S-au construit în anii 60, 70 și 80, mii de fabrici în toate orașele patriei. În paralel cu această politică de industrializare, învățământul românesc scotea pe bandă rulantă strungari, lăcătuși, frezori, maiștri și ingineri care umpleau la maxim halele și birourile fabricilor și uzinelor. A venit schimbarea de regim din 89 și absolut toată industria a fost dată la coșul de gunoi al istoriei pe motiv de ineficiență, lipsă de piețe și nerentabilitate. Nici în acest caz nu s-a mers pe vreo linie ponderată în așa fel încât industriile performante (că erau și din acelea!) să poată rămâne pe piață. S-a ras totul, în locul marilor fabrici avându-și acum sălaș o sumedenie de centre comerciale care în anii comunismului lipseau cu desăvârșire, adică o altă politică, de data asta comercială, dusă la extremă. Nici agricultura nu se situează în vreo zonă comodă de echilibru, la țară oamenii abandonând total direcțiile pe care apucaseră în acei ani de comunism. Nimeni nu mai crește animale, nimeni nu mai cultivă pământul, situație dusă și în acest domeniu la extremă. Și ca tacâmul să fie complet, singurul element constant din ecuația rurală este exodul. Nu către oraș așa cum se întâmpla în anii industrializării forțate ci înspre alte zări unde căpșunii și sparanghelul cresc ca din apă! Și dacă tot am amintit ceva mai înainte de școală, ei bine, și în acest caz extremismul românesc este impecabil. De la o disciplină spartană în unitățile de învățământ s-a ajuns în situația în care elevii își persiflează profesorii, notele se dau în funcție de frecvența la meditații (apropo de asta, s-ar putea să-l știți pe primul meditator al țării!) iar abandonul școlar ne întoarce în anii 30. Și ca tacâmul … extremismului autohton să fie complet, mai amintesc aici biserica (de la eforturile de eliminare a ei la suprasaturarea localităților cu edificii de cult), presa (de la botnița pusă de propaganda comunistă având ca ax principal cultul personalității la debandada actuală generată de fake-news-uri ce strivesc sub presiunea banilor orice adevăr care nu convine unora), justiția (de la slujirea cu patos a … „idealurilor comuniste” la slujirea și mai aprigă a capitalului ce-i tranzitează punga) și, bineînțeles, mediul politic, cu o excepție, de fapt o constantă a lui: și în comunism dar și acum, carnetul de partid reprezintă un bilet clasa întâi de acces oriunde: la funcții, la favoruri, la privilegii, într-un cuvânt la bani, bani mulți. Concluzionând, se poate spune fără riscul de a greși că ne situăm ca națiune ori la minus infinit ori la plus infinit, niciodată în zona de confort a echilibrului. De unde ne-o veni nouă pofta asta de ieșire din decor, în stânga sau în dreapta, atunci când drumul e drept și în mod normal ar trebui urmată linia albă, nu reușesc să-mi dau seama. Că dacă e să luăm fiecare individ în parte, constatăm că echilibrul, stabilitatea și ponderația sunt caracteristici definitorii ale românului. Așa stând lucrurile, înseamnă că măgarii din fruntea turmei ne duc spre direcția greșită. Iar noi, oi ascultătoare, îi urmăm fără să behăim, măcar!
Extremismul românesc – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Victime colaterale – Virgil COSMA, jurnalist
Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) ori s-au făcut de râs, ori au făcut-o intenționat, caz în care și-au bătut...
Editorial
Minuni versuri surprize – Dumitru MONACU, scriitor
Aproape sigur, în istoria locurilor în care ne ducem existențele, Valeriu Iftime nu va rămâne ca nabab, afacerist de frunte sau ca profesionist desăvârșit...
Editorial
Altfel de validare – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Să ignorăm pentru câteva clipe rezultatele alegerilor și să ne concentrăm pe ceea ce se întâmplă în România mai mult sau mai puțin educată....
Editorial
Norocul în politică – George LAZĂR, director
Sunt uneori momente în care, în pofida evidenței, par să se fi aliniat stelele. Un astfel de moment pare să fi prins și doctor...
Editorial
Un semn de care trebuia să ținem seama – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Faptul că în ajun de alegeri la Dedeman a avut loc un dezastru merită o analiză cu totul aparte. Se spune că o bombă...
Editorial
Analize, concluzii și … DDT – Dumitru MONACU, scriitor
După o lungă perioadă de convulsii, icnete, sudalme și circ ieftin, iată că febra electorală este, momentan, pe punctul de a se stabiliza. Va...
Editorial
Vrem actele pe fondurile de campanie – Virgil COSMA, jurnalist
Mare lucru nu se va schimba pe plan local după alegerile de ieri. În primul rând, printr-o anomalie legislativă strigătoare la cer - respectiv...
Editorial
Manevrele de campanie duc la alegeri greșite – Cătălin MORARU, redactor șef
Conform cercetărilor, foarte puțini oameni își schimbă opțiunea de vot în timpul campaniei electorale, mai puțin de 10%. E și normal să fie așa,...
Editorial
Trei cauze și toate trei… – Dumitru MONACU, scriitor
Faptul că Primăria Văculești a primit de la CJ, din fondul de rezervă al județului, o sumă mare de bani (peste 300 mii lei)...
Editorial
Gonflarea gogoșii – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Aflată pe ultima sută de metri, campania electorală a atins culmi de ipocrizie maximă. Ipocrizia nu e un ingredient neașteptat; suntem obișnuiți cu așa...
Editorial
Apocalipsa celor patru cavaleri – Dumitru MONACU, scriitor
Chiar din debutul acestor rânduri fac precizarea că tema editorialului de azi nu are vreo legătură cu religia sau cu cea de-a șaptea artă....
Editorial
Să fie vorba de bomboanele de pe coliva democrației? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Au mai rămas doar câteva zile până la alegerile comasate și țara e cuprinsă de o efervescență greu de imaginat. În mai toate localitățile,...
Editorial
Campania pentru stagnare – Virgil COSMA, jurnalist
O campanie mai lipsită de conținut nu țin minte să fi avut în noua noastră democrație care - iată, târâș-grăpiș, cu toate sincopele ei...
Editorial
Corciturile politice și conflictele lor – Dumitru MONACU, scriitor
Înghiontelile, îmbrâncelile și acea parodie de sumo dintre doi mameluci de sorginte liberală surprinse de o cameră de luat vederi amplasată pe unul din...
Editorial
Vinovați, dar și plătiți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Tragicele evenimente din ultimele zile, petrecute atât în județ cât și în restul țării demonstrează fără doar și poate că implicarea autorităților în protejarea...
Editorial
Cele două majorități – Dumitru MONACU, scriitor
Tare îmi vine uneori, când îi aud pe unii politicieni afirmând că electoratul este cel mai în măsură să le aprecieze „calitățile” lor de...
Botoșani
cer senin
25.6
°
C
25.6
°
25
°
52 %
4kmh
8 %
lun
27
°
mar
28
°
mie
32
°
joi
26
°
vin
26
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
De când cu egalităţile astea de gen, nici nu mai ştii cine intră peste tine la baie.
EDITORIAL
Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) ori s-au făcut de râs, ori au făcut-o intenționat, caz în care și-au bătut...
EPIGRAMA ZILEI
Sper ca la iarna viitoare
Să nu strig iar în gura mare :
”La vremuri noi,
Tot ... boi!”
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...