Întâmplarea face ca omagiul adus astăzi unui om deosebit, botoșănean de-al nostru, să se suprapună cu două evenimente – diametral opuse! – din existența lui pe lumea asta. Chiar în aceste zile se împlinesc doi ani de când Nicu Catană ne-a părăsit pentru totdeauna, lăsând în urma sa, pe lângă noianul de regrete, una dintre cele mai reprezentative firme din județ și nu numai, care iată, face în acest an trei decenii de existență, ceea ce nu-i puțin deloc, dacă e să ne gândim la volatilitatea mediului de afaceri botoșănean. Din capul locului vreau să menționez faptul că aceste rânduri nu sunt nici pe departe publicitate mascată, nici promovarea vreunui produs și nici vreun elogiu deșănțat. Sunt pur și simplu, așa cum am specificat chiar de la început, un modest omagiu adus unui om mare și bun care a făcut cunoscut Botoșaniul (și implicit, Vorona sa natală!) nu numai în țară ci și în străinătate. Pentru că (și) asta a făcut Nicu Catană, cel plecat mult prea repede și fulgerător dintre noi. Cam la vreo doi-trei ani de la înființarea firmei, pașii mei și ai lui au început să se intersecteze. M-au frapat, din prima clipă, pofta de viață, veselia și optimismul unui om extrem de pozitiv. Nimic la el nu se proptea în acel arhicunoscut zid „Nu se poate!”, zid de care se încojoară o sumedenie de oameni din jurul nostru. În viziunea lui, totul putea avea o rezolvare, totul era posibil dacă se acționa pe calea potrivită și firească. După cum ați observat, din motive profesionale nu am specificat și nici nu o să specific numele firmei pentru a nu fi cumva bănuit de alte intenții. Asta deși toți cei care citiți aceste rânduri știți, cu vârf și îndesat, cum se spune, despre ce e vorba în propoziție! După cum știu toți cei care l-au cunoscut, Nicu era o enciclopedie de bancuri, lângă el, doar dacă erai prea ciufut, prea neumblat prin lume, nu te contamina voia bună. Dar ce am apreciat cel mai mult la el erau vastele cunoștințe de cultură generală pe care le acumulase din citit, fiind pentru mine, fără îndoială cel mai complet și concret exemplu de autodidact. Istorie, geografie, economie, știință, tehnică, toate aceste discipline îi erau atât de familiare încât ai fi pariat, după vreo dezbatere pe temă dată, că și-a dat măcar vreun doctorat în domeniul cu pricina. Iubea oamenii, cerul, natura, toate cu acea creștinească dragoste divină concretizată prin implicarea sa totală în renovarea și reconstrucția bisericii din Vorona Mare, loc ce urma să-i devină casă pentru eternitate…. Dar mai presus de acestea, avea un adevărat cult pentru două entități care îi asigurau confortul interior, echilibrul și liniștea: familia și firma. Când era vorba de cei doi piloni ai vieții sale nu exista niciodată înțelegere și loc pentru inerentele răutăți ale unora. Toate până acolo! Ne-am întâlnit la multe petreceri, mai câmpenești sau mai cu ștaif, și de fiecare dată m-a frapat un aspect aparte în comportamentul lui. Deși frigiderul, frapiera sau barul conțineau în îndestulare tot felul de băuturi sofisticate începând de la whisky, coniac, rom sau mai știu eu ce, el nu consuma decât bătura al cărui părinte (împreună cu bunul lui prieten Cornel Șfaițer) era! I-am spus odată că acest obicei al lui îmi amintește de modul în care se testau pe vremuri podurile nou construite: inginerul constructor stătea sub pod iar pe deasupra treceau coloane de mașini sau garnituri de vagoane având în total o greutate egală cu masa maximă pe care podul trebuia să o suporte în urma proiectării și construcției lui. Mi-a răspuns cu o simplitate și o modestie ieșite din comun: „Nu mă pot eu compara cu acei oameni tobă de carte în specialitatea lor. Eu consum acest produs pentru că știu exact cum l-am fabricat, din ce, ce ingrediente am folosit și ce băutură a ieșit!” O explicație care chiar nu mai avea nicio nevoie de detaliere. Când am afirmat că iubea natura m-am gândit desigur la acea mare pasiune a sa, vânătoarea. Implicarea sa în acest hobby era totală, fiind președintele asociației județene. Pe lângă coordonarea și aplicarea unor principii sănătoase și corecte în această pestriță tagmă a vânătorilor, petrecerea timpului prin pădurile Voronei sau prin alte părți, cercetând atent fauna și flora din zonă reprezenta unul din cele mai plăcute moduri de eliminare a stresului, a oboselii și a plictiselii. În plus, socializarea cu prietenii și colaboratorii materializată prin mesele câmpenești organizate în colțul de rai din pădurea Voronei completa coloratul puzzle al vieții lui extra și intra profesionale. Un om deosebit, o pierdere grea pentru Vorona, pentru Botoșani. Odihnească-se în pace, acolo în veșnicele plaiuri ale vânătoarei, cum spuneau pieile roșii…
Oameni care au fost (2) – Nicu Catană – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Mai există speranță… – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva vreme, aflat prin oraș, m-am intersectat cu Dan Doboș. Dan Doboș rapsodul; țin să fac această precizare deoarece vreau să atrag atenția...
Editorial
Voința politică – Dumitru MONACU, scriitor
Ori de câte ori vreun politician mai dezghețat sau mai vorbăreț este întrebat de ce el și ai lui nu repară nimic din noianul...
Editorial
Pe cine să credem – Virgil COSMA, jurnalist
Dacă în primii zece ani de după Revoluție presa a fost unul dintre principalele motoare ale profundelor schimbări sociale din România, de la o...
Editorial
Mătușa Maria, pâinea și circul – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu vreo douăzeci de ani când la putere, în anul electoral, era punga cu ulei, zahăr sau făină, hâtra mătușa Maria din...
Editorial
Picătura de la pensii – Dumitru MONACU, scriitor
Atât de mult s-a scris, s-a comentat și s-a pălăvrăgit despre noua lege a pensiilor, încât dacă aș afirma că acest act legislativ reprezintă...
Editorial
România educată, faza pe improvizații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Vești „bune” pentru învățământul românesc. Săptămâna aceasta trebuia să intre în tipografii „Broșura pentru admiterea în liceu”, un document cât se poate de util...
Editorial
Desființați Eurovision-ul! -Dumitru MONACU, scriitor
O vorbă înțeleaptă, larg răspândită, spune că gusturile nu se discută. Sunt întru totul de acord că deosebirile structurale care există între oameni afectează...
Editorial
Ăștia chiar nu-și dau seama cât sunt de penibili? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Campanie electorală, desigur, astfel că nu trebuie să ne mire faptul că indivizii care visează să ne spolieze în următorii patru ani nu se...
Editorial
Cine, ce și cât plătește – Virgil COSMA, jurnalist
Bugetul de subvenții acordate partidelor aprobat de Guvern pentru 2024 este cel mai mare din istorie: 314 milioane de lei, sumă din care PSD...
Editorial
Politica ONG-urilor – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee dacă și câți dintre dumneavoastră ați sesizat începutul schimbării de paradigmă din politica românească. Pentru că cel puțin aici la noi...
Editorial
La treabă, domnilor inventatori! – Dumitru MONACU, scriitor
Analizând toate trăsăturile și caracteristicile cu care oamenii au fost înzestrați de către Divinitate, constatăm lesne o corespondență clară cu lumea animalelor în ceea...
Editorial
Buzz House – o mizerie ipocrită – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Din lipsă de ceva mai bun, zilele acestea am ajuns pe la Buzz House. Filmul, nu altceva... Și pot spune că m-am îngrozit de-a...
Editorial
Un nou omagiu Poetului… – Lucia OLARU NENATI, scriitor
…îl semnează recent unul dintre botoșănenii ce n-au încetat să caute, să cerceteze, să găsească, să îmbogățească amintirea mereu neodihnită a Luceafărului. Acesta se...
Editorial
Măsura corectă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
Editorial
Cine ne sunt fariseii – Virgil COSMA, jurnalist
Majoritatea covârșitoare a creștinilor din România au serbat ieri și azi Învierea Domnului. Stabilirea datei pascale e complicată datorită utilizării unor calendare diferite în...
Editorial
Nostalgici, dar suciți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
A trecut și ziua de 1 Mai, cunoscută în trecutul din ce în ce mai îndepărtat drept și „Paștele comunist”. O zi destul de...
Botoșani
cer fragmentat
20.6
°
C
23.6
°
20
°
42 %
2.7kmh
79 %
joi
19
°
vin
26
°
sâm
24
°
Dum
23
°
lun
14
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Șefa CJ urmărește mulțumită evoluția colegului din PSD care vrea să o înlocuiască.
EDITORIAL
Acum ceva vreme, aflat prin oraș, m-am intersectat cu Dan Doboș. Dan Doboș rapsodul; țin să fac această precizare deoarece vreau să atrag atenția...
EPIGRAMA ZILEI
Unși pe față cu nămol,
Și purtând pe cap prosoape,
Plozii sunt în fundul gol,
Iar mămicile aproape...
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...