Aproape jumătate din populația României născută și instruită în socialism și definitivată în capitalism se încadrează într-o categorie aparte, o categorie de … crăcănați ai sorții pentru că alt termen nu ar fi potrivit nicidecum pentru o generație cu un picior într-o orânduire și cu celălalt în alta. Acest paradox în concubinaj probabil cu celebra imparțialitate a românului a condus la apariția unor situații absurde demne de cascadorii râsului dacă e să luăm în considerație doar părțile hazlii și nu cele tragice care le caracterizează. Oricum am aborda aceste situații anapoda constatăm un evident extremism, o dezechilibrare totală a lor. Prima dintre aceste situații care îmi vine acum în minte se referă la zona militară. Pe toată durata stagiului militar (la tancuri) ne-am instruit și am învățat cum să neutralizăm și să distrugem forțele NATO. Unde am ajuns astăzi? În situația de a ne îmbrăca cu drapelul albastru al celei mai mari alianțe militare din lume, dușmanul de ieri devenind astăzi aliatul de nădejde. Este acest aspect un exemplu de extremism? Cu siguranță da, calea de mijloc nefrecventată niciodată de ai noștri conducători fiind neutralitatea. Apoi, industrializarea! S-au construit în anii 60, 70 și 80, mii de fabrici în toate orașele patriei. În paralel cu această politică de industrializare, învățământul românesc scotea pe bandă rulantă strungari, lăcătuși, frezori, maiștri și ingineri care umpleau la maxim halele și birourile fabricilor și uzinelor. A venit schimbarea de regim din 89 și absolut toată industria a fost dată la coșul de gunoi al istoriei pe motiv de ineficiență, lipsă de piețe și nerentabilitate. Nici în acest caz nu s-a mers pe vreo linie ponderată în așa fel încât industriile performante (că erau și din acelea!) să poată rămâne pe piață. S-a ras totul, în locul marilor fabrici avându-și acum sălaș o sumedenie de centre comerciale care în anii comunismului lipseau cu desăvârșire, adică o altă politică, de data asta comercială, dusă la extremă. Nici agricultura nu se situează în vreo zonă comodă de echilibru, la țară oamenii abandonând total direcțiile pe care apucaseră în acei ani de comunism. Nimeni nu mai crește animale, nimeni nu mai cultivă pământul, situație dusă și în acest domeniu la extremă. Și ca tacâmul să fie complet, singurul element constant din ecuația rurală este exodul. Nu către oraș așa cum se întâmpla în anii industrializării forțate ci înspre alte zări unde căpșunii și sparanghelul cresc ca din apă! Și dacă tot am amintit ceva mai înainte de școală, ei bine, și în acest caz extremismul românesc este impecabil. De la o disciplină spartană în unitățile de învățământ s-a ajuns în situația în care elevii își persiflează profesorii, notele se dau în funcție de frecvența la meditații (apropo de asta, s-ar putea să-l știți pe primul meditator al țării!) iar abandonul școlar ne întoarce în anii 30. Și ca tacâmul … extremismului autohton să fie complet, mai amintesc aici biserica (de la eforturile de eliminare a ei la suprasaturarea localităților cu edificii de cult), presa (de la botnița pusă de propaganda comunistă având ca ax principal cultul personalității la debandada actuală generată de fake-news-uri ce strivesc sub presiunea banilor orice adevăr care nu convine unora), justiția (de la slujirea cu patos a … „idealurilor comuniste” la slujirea și mai aprigă a capitalului ce-i tranzitează punga) și, bineînțeles, mediul politic, cu o excepție, de fapt o constantă a lui: și în comunism dar și acum, carnetul de partid reprezintă un bilet clasa întâi de acces oriunde: la funcții, la favoruri, la privilegii, într-un cuvânt la bani, bani mulți. Concluzionând, se poate spune fără riscul de a greși că ne situăm ca națiune ori la minus infinit ori la plus infinit, niciodată în zona de confort a echilibrului. De unde ne-o veni nouă pofta asta de ieșire din decor, în stânga sau în dreapta, atunci când drumul e drept și în mod normal ar trebui urmată linia albă, nu reușesc să-mi dau seama. Că dacă e să luăm fiecare individ în parte, constatăm că echilibrul, stabilitatea și ponderația sunt caracteristici definitorii ale românului. Așa stând lucrurile, înseamnă că măgarii din fruntea turmei ne duc spre direcția greșită. Iar noi, oi ascultătoare, îi urmăm fără să behăim, măcar!
Extremismul românesc – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
E chiar așa greu să fim mai buni decât ei? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
România ca studiu de caz. Deși aleșii susțin cheltuirea responsabilă a banului public și fiecare premier se laudă cu blocarea angajărilor la stat, fac...
Editorial
Țara în care fusta e încă prea scurtă – Anamaria IONEL, editor
După Gala Superscrieri în care au fost premiați ziariștii, o jurnalistă a găsit curajul de a spune public că un fost coleg a violat-o....
Editorial
Mai există speranță… – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva vreme, aflat prin oraș, m-am intersectat cu Dan Doboș. Dan Doboș rapsodul; țin să fac această precizare deoarece vreau să atrag atenția...
Editorial
Voința politică – Dumitru MONACU, scriitor
Ori de câte ori vreun politician mai dezghețat sau mai vorbăreț este întrebat de ce el și ai lui nu repară nimic din noianul...
Editorial
Pe cine să credem – Virgil COSMA, jurnalist
Dacă în primii zece ani de după Revoluție presa a fost unul dintre principalele motoare ale profundelor schimbări sociale din România, de la o...
Editorial
Mătușa Maria, pâinea și circul – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu vreo douăzeci de ani când la putere, în anul electoral, era punga cu ulei, zahăr sau făină, hâtra mătușa Maria din...
Editorial
Picătura de la pensii – Dumitru MONACU, scriitor
Atât de mult s-a scris, s-a comentat și s-a pălăvrăgit despre noua lege a pensiilor, încât dacă aș afirma că acest act legislativ reprezintă...
Editorial
România educată, faza pe improvizații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Vești „bune” pentru învățământul românesc. Săptămâna aceasta trebuia să intre în tipografii „Broșura pentru admiterea în liceu”, un document cât se poate de util...
Editorial
Desființați Eurovision-ul! -Dumitru MONACU, scriitor
O vorbă înțeleaptă, larg răspândită, spune că gusturile nu se discută. Sunt întru totul de acord că deosebirile structurale care există între oameni afectează...
Editorial
Ăștia chiar nu-și dau seama cât sunt de penibili? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Campanie electorală, desigur, astfel că nu trebuie să ne mire faptul că indivizii care visează să ne spolieze în următorii patru ani nu se...
Editorial
Cine, ce și cât plătește – Virgil COSMA, jurnalist
Bugetul de subvenții acordate partidelor aprobat de Guvern pentru 2024 este cel mai mare din istorie: 314 milioane de lei, sumă din care PSD...
Editorial
Politica ONG-urilor – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee dacă și câți dintre dumneavoastră ați sesizat începutul schimbării de paradigmă din politica românească. Pentru că cel puțin aici la noi...
Editorial
La treabă, domnilor inventatori! – Dumitru MONACU, scriitor
Analizând toate trăsăturile și caracteristicile cu care oamenii au fost înzestrați de către Divinitate, constatăm lesne o corespondență clară cu lumea animalelor în ceea...
Editorial
Buzz House – o mizerie ipocrită – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Din lipsă de ceva mai bun, zilele acestea am ajuns pe la Buzz House. Filmul, nu altceva... Și pot spune că m-am îngrozit de-a...
Editorial
Un nou omagiu Poetului… – Lucia OLARU NENATI, scriitor
…îl semnează recent unul dintre botoșănenii ce n-au încetat să caute, să cerceteze, să găsească, să îmbogățească amintirea mereu neodihnită a Luceafărului. Acesta se...
Editorial
Măsura corectă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în campanie electorală și mesajele curg gârlă din toate părțile. Problema e că sunt cam lipsite de substanță, din categoria „am marcat și...
Botoșani
cer senin
24.6
°
C
25
°
23.8
°
31 %
3.6kmh
5 %
Dum
25
°
lun
20
°
mar
20
°
mie
19
°
joi
24
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Dacă tot a rămas loc, lucrătorii au pus și afișe cu dezinsecția. Ori o fi o aluzie, ceva.
EDITORIAL
România ca studiu de caz. Deși aleșii susțin cheltuirea responsabilă a banului public și fiecare premier se laudă cu blocarea angajărilor la stat, fac...
EPIGRAMA ZILEI
Frumoasă foc la trup și chip
Ea sta cu fundul pe nisip,
Și-orice bărbat, cât de cuminte,
Simțea cum plaja-i mai … fierbinte !
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...