Rostul cel bun al făcălețului – Dumitru MONACU, scriitor

Percepția compatrioților noștri față de situația României zilelor noastre diferă mult de la individ la individ, dar cele mai mari abisuri între viziuni, concepții și aprecieri le regăsim între generații și este firesc să fie așa. Astfel, o mare parte dintre românașii noștri trecuți de 45-50 de ani au fost izbiți, fără voia și dorința lor, de niște realități contondente care pur și simplu aproape i-au stricat de cap. Ce să mai înțeleagă ei, care au învățat la școală că România era pe primele locuri din lume la producția de cereale, țiței, sare, cărbuni și alte asemenea daruri divine și catastrofala poziționare de astăzi când, la ce-i bun ocupăm ultimul loc și la ce-i rău, primul! Faptul că despicarea firului în patru pentru găsirea explicației logice și corecte a acestei schimbări de macaz la 180 de grade necesita și necesită voință, putință și știință a făcut extrem de eficientă propaganda unora, care a alimentat comoditatea mentală a celor mai mulți dintre compatrioți. Și uite-așa, căderea României nu a mai fost catalogată drept o eroare politică totală, ci un complex de împrejurări nefaste create, gândite și manevrate din exterior pentru a ne desființa ca națiune. Drept urmare, am început să punem toate neputințele noastre, toată prostia celor care ne conduc și toate nerealizările noastre pe seama străinilor. Ei, străinii, nu au altă grijă și alt scop decât să ne nimicească pe orice cale și definitiv, pe noi, locuitorii grădinii lui Dumnezeu! După umila mea părere, suntem într-o mare eroare, și când spun asta, mă gândesc la o țară de lângă noi, vechea Iugoslavie, care, da, a fost crâmpoțită în 7 parcele (Kosovo fiind a șaptea!) de către forțe din exterior, dar acolo contextul a fost de o cu totul altă natură. Dârzenia, puterea de sacrificiu, mândria, tenacitatea dar și alte asemenea calități ale oamenilor din spațiul ex iugoslav constituiau un real pericol pentru marile puteri. Un stat unitar format din asemenea caractere prezenta efectiv o stavilă în calea spre supremația totală a Vestului și al americanilor. Așadar, furișați în siajul religiei, marile puteri au făcut pe dracu în patru ca să fărâmițeze poporul cel dârz. La noi nu avea niciun rost să se mai facă eforturi inutile, întrucât mămăliga se poate duce, modela și învârti, cum vrea fiecare. Drept urmare, tentativa de la începutul anilor 90 de desprindere a Ardealului a fost oprită încă din fașă, întrucât nu reprezentam nici pe departe un pericol pentru Europa de Vest așa cum se profila a fi poporul iugoslav. Ca națiune, suntem așadar o mare mămăligă ce cuprinde laolaltă și Moldova și Muntenia și Ardealul, o mămăligă care nu numai că nu explodează, dar nici nu poate reprezenta un pericol, o amenințare sau o opreliște pentru planurile și politicile marilor puteri. În acest context, mămăligarii, adică diriguitorii nației, își adaptează discursurile propagandiste dând vina pentru toate aiurelile lor, pe acei oameni răi de afară care au ceva cu noi. Care ne dezavantajează, ne pun bețe în roate și ne faultează ori de câte ori au ocazia, indiferent de domeniu. Ba cu Schengen-ul, ba cu meciul cu Kosovo, ba cu suspendarea Simonei Halep. Oricând și oriunde noi suntem victime, noi suntem persecutați pentru că … Ei, aici e aici! Am încercat să găsesc o explicație la toate acestea. De ce ne-ar faulta întruna ăștia de afară? Cine, ce suntem noi ca să fim mereu ținta abuzurilor și fărădelegilor Vestului? Răspunsul, știu, nu o să fie pe placul suveraniștilor care stau cu fața numai la răsărit, dar o să îmi asum riscul de a fi catalogat antiromân, trădător de neam, vândut străinilor: am fost transformați toți în pătrățele de mămăligă de către mămăligarii șefi care ne-au împuiat capetele cu minciuni și dezinformări menite a nu le observa lor neputința, neștiința sau reaua voință. Nu sunt de vină austriecii că noi nu îndeplinim niște condiții minime pentru a accede în Schengen, nu este vinovată UEFA că nu suntem în stare să asigurăm pe stadioane condițiile cerute, nu sunt vinovați cei de la ITIA că probele în cazul de dopaj al Simonei sunt indubitabile și regulamentul prevede patru ani de suspendare. Dacă vrem să nu mai fim percepuți ca niște mămăligi, atunci e musai să ne schimbăm atitudinea. O atitudine care a fost croită și modelată de către mămăligari numai și numai în interesul lor. Peștele, se știe, de la cap se împute, așa că singura noastră șansă de a conta și de a ne impune în afara granițelor este aruncarea din ceaun a mămăligarilor și asta s-ar putea concretiza la anul, la alegeri. Din păcate, crusta închegată de PSD și PNL este extrem de dură și lipită de ceaun, fapt care mă face să cred că nu se va schimba nimic nici de la anul încolo. Doar folosirea făcălețului altfel, și anume pe spatele mămăligarilor, ar mai putea schimba ceva!