Percepția compatrioților noștri față de situația României zilelor noastre diferă mult de la individ la individ, dar cele mai mari abisuri între viziuni, concepții și aprecieri le regăsim între generații și este firesc să fie așa. Astfel, o mare parte dintre românașii noștri trecuți de 45-50 de ani au fost izbiți, fără voia și dorința lor, de niște realități contondente care pur și simplu aproape i-au stricat de cap. Ce să mai înțeleagă ei, care au învățat la școală că România era pe primele locuri din lume la producția de cereale, țiței, sare, cărbuni și alte asemenea daruri divine și catastrofala poziționare de astăzi când, la ce-i bun ocupăm ultimul loc și la ce-i rău, primul! Faptul că despicarea firului în patru pentru găsirea explicației logice și corecte a acestei schimbări de macaz la 180 de grade necesita și necesită voință, putință și știință a făcut extrem de eficientă propaganda unora, care a alimentat comoditatea mentală a celor mai mulți dintre compatrioți. Și uite-așa, căderea României nu a mai fost catalogată drept o eroare politică totală, ci un complex de împrejurări nefaste create, gândite și manevrate din exterior pentru a ne desființa ca națiune. Drept urmare, am început să punem toate neputințele noastre, toată prostia celor care ne conduc și toate nerealizările noastre pe seama străinilor. Ei, străinii, nu au altă grijă și alt scop decât să ne nimicească pe orice cale și definitiv, pe noi, locuitorii grădinii lui Dumnezeu! După umila mea părere, suntem într-o mare eroare, și când spun asta, mă gândesc la o țară de lângă noi, vechea Iugoslavie, care, da, a fost crâmpoțită în 7 parcele (Kosovo fiind a șaptea!) de către forțe din exterior, dar acolo contextul a fost de o cu totul altă natură. Dârzenia, puterea de sacrificiu, mândria, tenacitatea dar și alte asemenea calități ale oamenilor din spațiul ex iugoslav constituiau un real pericol pentru marile puteri. Un stat unitar format din asemenea caractere prezenta efectiv o stavilă în calea spre supremația totală a Vestului și al americanilor. Așadar, furișați în siajul religiei, marile puteri au făcut pe dracu în patru ca să fărâmițeze poporul cel dârz. La noi nu avea niciun rost să se mai facă eforturi inutile, întrucât mămăliga se poate duce, modela și învârti, cum vrea fiecare. Drept urmare, tentativa de la începutul anilor 90 de desprindere a Ardealului a fost oprită încă din fașă, întrucât nu reprezentam nici pe departe un pericol pentru Europa de Vest așa cum se profila a fi poporul iugoslav. Ca națiune, suntem așadar o mare mămăligă ce cuprinde laolaltă și Moldova și Muntenia și Ardealul, o mămăligă care nu numai că nu explodează, dar nici nu poate reprezenta un pericol, o amenințare sau o opreliște pentru planurile și politicile marilor puteri. În acest context, mămăligarii, adică diriguitorii nației, își adaptează discursurile propagandiste dând vina pentru toate aiurelile lor, pe acei oameni răi de afară care au ceva cu noi. Care ne dezavantajează, ne pun bețe în roate și ne faultează ori de câte ori au ocazia, indiferent de domeniu. Ba cu Schengen-ul, ba cu meciul cu Kosovo, ba cu suspendarea Simonei Halep. Oricând și oriunde noi suntem victime, noi suntem persecutați pentru că … Ei, aici e aici! Am încercat să găsesc o explicație la toate acestea. De ce ne-ar faulta întruna ăștia de afară? Cine, ce suntem noi ca să fim mereu ținta abuzurilor și fărădelegilor Vestului? Răspunsul, știu, nu o să fie pe placul suveraniștilor care stau cu fața numai la răsărit, dar o să îmi asum riscul de a fi catalogat antiromân, trădător de neam, vândut străinilor: am fost transformați toți în pătrățele de mămăligă de către mămăligarii șefi care ne-au împuiat capetele cu minciuni și dezinformări menite a nu le observa lor neputința, neștiința sau reaua voință. Nu sunt de vină austriecii că noi nu îndeplinim niște condiții minime pentru a accede în Schengen, nu este vinovată UEFA că nu suntem în stare să asigurăm pe stadioane condițiile cerute, nu sunt vinovați cei de la ITIA că probele în cazul de dopaj al Simonei sunt indubitabile și regulamentul prevede patru ani de suspendare. Dacă vrem să nu mai fim percepuți ca niște mămăligi, atunci e musai să ne schimbăm atitudinea. O atitudine care a fost croită și modelată de către mămăligari numai și numai în interesul lor. Peștele, se știe, de la cap se împute, așa că singura noastră șansă de a conta și de a ne impune în afara granițelor este aruncarea din ceaun a mămăligarilor și asta s-ar putea concretiza la anul, la alegeri. Din păcate, crusta închegată de PSD și PNL este extrem de dură și lipită de ceaun, fapt care mă face să cred că nu se va schimba nimic nici de la anul încolo. Doar folosirea făcălețului altfel, și anume pe spatele mămăligarilor, ar mai putea schimba ceva!
Rostul cel bun al făcălețului – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Botoșani
câțiva nori
18.9
°
C
18.9
°
17.6
°
86 %
1.2kmh
24 %
S
30
°
D
28
°
lun
33
°
mar
30
°
mie
26
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Un semn clar că şi pe trecere trebuie să fii cu ochii-n patru să n-o păţeşti.
EDITORIAL
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
EPIGRAMA ZILEI
La cât de mulți a arestat
Gânditu-m-am că s-ar putea
Să aibă ADN schimbat
În ... DNA!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...