Legende, legende – Dumitru MONACU, scriitor

După cum începe să se vadă cu ochiul liber, deja unii neanderthalieni din sfera politicului încep, încet-încet, să se deverseze, precum zoaiele în hazna, din castelele lor de fildeș ciobit în realitatea cotidiană. Campanie electorală se numește la ei, acolo, la noi numindu-se cu totul altfel, respectiv o încercare de total prostire a analfabeților funcțional și sfertodocților. Că un om normal nu poate înghiți gogoșile lor mucegăite și râncede. Viața ne-a demonstrat că ignoranța cu care i-am tratat timp de 30 de ani nu este nicidecum o soluție în calea acestor reptile cu chip de om, întrucât nu numai că nu au dispărut, dar s-au umflat și au crescut precum porcul în așteptarea unui Crăciun care nu mai vine. Din aceste motive, tare cred că o schimbare de poziție ne-ar menține cât de cât în cursa pentru instaurarea normalității în scumpa noastră țară. Gândindu-mă așadar la țărișoara mea (nu precum Cațavencu, el fiind străbunul bun al politrucilor de azi!) mi-a venit în minte legenda Meșterului Manole. O legendă care ar trebui să ne fie ghid nouă, celor ce luăm poziție în fața ciumelor roșii, galbene sau de alte culori. Cum? Foarte simplu: să dărâmăm imediat prin ironii, argumente, bășcălii, pamflete și alte asemenea arme, toată sarabanda de basme pentru retardați și minciuni pe care ni le servesc sub nas acești păcălici în campaniile lor electorale. Adică să ne luăm la luptă dreaptă cu balaurul, să-i tocăm și să-i tocim resursele financiare cu ale noastre resurse intelectuale ca să evităm astfel sacrificiul de vieți omenești. Altfel, ăștia, după ce că ne-au pus 30 de ani la zid, vor dori să sacrifice vreo Ană sau vreo Mărie ca la butoane să fie! Așa că, parafrazând un alt porcușor de România, nu aveți voi bani de atâtea minciuni câte putem noi desființa cu pixul! Să trecem deci la treabă. Faptul că președintele PSD Doina Federovici ne anunța zilele trecute că festivalul de datini va fi totuși organizat în pofida legilor aspre ale unuia „dă pă la Bucale”, care interzice samavolnic dezmățurile pe bani publici la care el nu este eroul principal, îmi aduce aminte de un celebru banc ceaușist.Un banc devenit legendă odată cu trecerea vremurilor. Cică s-a dus un om al muncii în audiență să obțină schimbarea locuinței întrucât avea o grămadă de copii și locuiau toți la margine de târg, într-o cămăruță. Secretarul de partid l-a întrebat pe om dacă are porc și aflând că da, i-a ordonat să bage și porcul în cameră și să vină la el după o săptămână. „Cum e?” – l-a întrebat la sorocul stabilit. „E jale toa’șu! E foarte rău!” „Găini ai?” – l-a întrebat atunci jupânul. „Am vreo 5-6” – a răspuns omul. „Bagă-le și pe alea în cameră și vii peste o săptămână.” Așa a făcut bietul om și la următoarea audiență, fiind întrebat cum e, omul nostru se văieta de ziceai că i-a murit toată familia. „Te duci acasă și diseară scoți porcul apoi vii la mine. Mâine.” A doua zi omul se prezentă conform ordinului. „Cum e?” „Ei, un pic mai bine, ce să zic…” „Acum mergi acasă și diseară scoți găinile din cameră.” A doua zi, cu chip radios, bătu timid la ușa tartorului de la partid. „Cum e?” – veni întrebarea ca un ecou din ziua ce trecuse. „Vai, e foarte bine, toa’șu! Așa de bine ne-am odihnit toți…” „Vezi, vezi că partidul se îngrijește de fiecare? Magdaleno!” – îi strigă el secretarei. „Consemnează în registru că s-a mai rezolvat o problemă locativă!” Cam așa se petrece situația și cu festivalurile anulate și nu prea. În prima fază nu se poate, apoi, la intervenția directă a doamnei președinte, iată că se va putea! Așadar, deja o „magdalenă” de la CJ și-a întrerupt Solitaire-ul pentru a adnota în fișierul „Realizări”  încă o faptă măreață. Și ca să vedeți în toată splendoarea lui machiavelismul de doi bani omniprezent în viața politică, pe lângă declarația șefei PSD au mai apărut în spațiul public și alte inițiative ale unor domni, de bună seamă din tabere necolorate în roșu care, pasămite, din dragoste pentru tradițiile noastre, din iubire pentru țărișoara lor (aici poate fi consemnată corespondența cu celebrul Cațavencu) sunt dispuși să-și spargă porcușorii cu economii și să susțină financiar urătorii, caprele și urșii. Curat murdar, coane și cocoane! Cu siguranță zidurile acestor minciuni se vor prăbuși și nicio Ană cu picioare lungi nu le va putea ține vertical, întrucât minciuna, se știe, are picioare scurte…