„Motoarele” corupției – Dumitru MONACU, scriitor

Fără nicio îndoială, corupția reprezintă pentru România o frână extrem de eficientă în dezvoltarea societății. Dintre toate formele știute, neștiute, bănuite sau dovedite de corupție ies pregnant în evidență trei, și anume traficul de influență, mita și șantajul. Lupta anticorupție declanșată cu surle și trâmbițe și mediatizată în exces de către instituțiile abilitate ale statului a fost dusă cu predilecție pe frontul efectelor acestei maladii și niciodată pe cel al cauzelor. Astfel, se taie răul de la vârf și niciodată de la rădăcină, spre a nu mai răsări vreodată. Dar unde este rădăcina, vă veți întreba retoric, întrucât până și un copil de zece ani știe deja că mediul politic este cel mai mare generator de corupție prin aleșii și numiții în funcțiile publice, iar în prim plan se situează, fără vreun dubiu, primarii. Astfel, aceste „motoare electorale” specifice zonei balcanice (în Vestul Europei nu am auzit să conteze atât de mult un primar la scrutinele de acolo!) sunt vârfurile de lance care se înfig cu o agresivă lascivitate în plăcinta corupției care se coace în vatra lor. Pornind de la modalitatea de „obținere” a voturilor și terminând cu goana după fonduri doar de dragul zeciuielii, toată activitatea unor asemenea „motoare electorale” este efectiv îmbibată de duhoarea corupției. Faptul că mai sunt și unii edili care au într-adevăr chemare pentru o asemenea funcție și nu pun botul la toate combinațiile oneroase situate peste gardul legii nu reprezintă altceva decât excepțiile care întăresc regula. Dar să revin la metodele de „culegere” a voturilor. În această operațiune extrem de importantă pentru grupările mafiote numite în civilie drept partide se folosesc la greu, așadar, mita, traficul de influență și șantajul. Astfel, candidatul care de cele mai multe ori este și primarul în funcție, acordă din bani publici un fel de indemnizații unei mase compacte de cetățeni sub formă de ajutoare sociale, deși mulți dintre aceștia ar putea lesne să își câștige o pâine mai albă și mai demnă angajându-se (măcar zilieri!) pe undeva. Astfel, câteva zeci sau chiar sute de voturi se adună în dreptul edilului. Apoi, pentru completarea pușculiței cu numărul de voturi propus, începe mituirea electoratului prin oferirea ori de alimente, ori de diverse sume de bani (nu prea mulți, că deh, nu are nici el săracul, că tot a dus la centru!) celor care, știe el dom’ primar, că „e de-ai lui”. După aceste două metode extrem de eficiente urmează traficul de influență. Astfel, edilul îi va asigura pe unii naivi că, după ce va fi reales, le va găsi locuri de muncă, le va asfalta sau lumina ulița, și, mai mult, le va rezolva anumite probleme pe care unii dintre ei le au cu unele instituții ale statului. „Merg eu personal la Botoșani și te rezolv! Că altă făină se va măcina la moară dacă am voturi multe în spate! Altfel pun problema pe masa șefilor de la județ!” Odată epuizate căile de forțare a votului prin mituire și trafic de influență, urmează o alta, a șantajului. „Dacă nu mă votezi, poți să te muți din localitate! Nu mai ai ce căuta la primărie, nu îți mai eliberez nicio adeverință!” Iar pe cei mai slabi cu duhul îi amenință chiar cu suspendarea pensiilor sau a drepturilor bănești care li se cuvin clar, prin lege. În condițiile în care nu are nevoie decât să obțină cele mai multe voturi din comună sau oraș, chiar dacă procentual acestea de-abia se învârt prin jurul cifrei de 30, este limpede că prin metodele precizate mai sus, omul nostru sau altfel spus, „motorașul” partidului în zona respectivă iese, bine mersi primar, având ca punct central în activitate acțiunea de recuperare a investițiilor făcute și, așa cum îi stă bine unui om gospodar, obținerea unui profit cât mai consistent. Cam acesta este mecanismul alegerilor locale, alegeri în cadrul cărora se regăsesc cauzele și nu efectele corupției. În acest punct ar trebui să acționeze organele abilitate ale statului care luptă împotriva corupției. De aici, de la scrutinul electoral, derivă apoi absolut toate anomaliile de care românul onest și cinstit este sătul. Din acest motiv, cei care spun că luptă împotriva corupției ar trebui să holbeze la maxim ochii lor și ai camerelor performante de înregistrare, să caște urechile, microfoanele și să activeze toată rețeaua de informatori pentru stoparea fraudării „altfel” a alegerilor. Că evident este vorba de o fraudare, din moment ce voturile se obțin așa cum se obțin!