Absurda situație politică din țara noastră m-a determinat să-mi pun adeseori niște întrebări cumva, existențiale și cum răspunsurile corecte și juste parcă ar fi ferecate sub mii de lacăte, mereu am încercat să găsesc niște explicații pentru tot ce se întâmplă la noi în ultima vreme. Faptul că am folosit acest epitet dezolant („absurd”) derivă dintr-o simplă dar logică întrebare: chiar nu mai există în țara asta un lider care să ne arate Calea? Națiunea română este reprezentată la momentul actual doar de alde Georgescu, Antonescu, Ciolacu, Ponta sau alții ca ei? Dacă e așa, ne-am dus pe copcă, fraților! Bineînțeles că următoarea întrebare se referă la cauza acestei situații. Cum de am ajuns aici? Ce blesteme sau ce păcate ne urmăresc de sute de ani pe noi românii că nu mai putem pune cărămidă peste cărămidă la edificiul național, totul prăbușindu-se ca-n legenda Anei lui Manole? Privind peste gard la alte nații, am ajuns la concluzia că aplicarea unor măsuri radicale în momente cruciale n-a fost nici pe departe ceva cu care să ne putem mândri. Vedem astfel, în filmele americane și nu numai, o măsură civică, un mod de rezolvare al unor fărădelegi care azi ni se pare aiurea de tot: recompensarea cu bani buni a celor care capturau nelegiuiții. În acest mod, autoritățile foloseau banul public corect și eficient pentru asanarea societății. O sumedenie de bandiți, ucigași sau violatori au constituit atunci, în secolul al XIII-lea, obiectul muncii pentru temerarii care voiau să câștige mulți bani. Era foarte limpede că odată ajunși „pictați” pe un afiș, șansele de scăpare ale celor certați cu legea erau foarte mici. Comunitățile, împreună cu administrațiile colaborau la aceste, hai să le zic proiecte, fapt care a condus la niște raporturi extrem de clare între cele două părți. Astfel, cetățenii aveau încredere în autorități iar autoritățile, prin acțiunile lor prompte și eficiente își arătau respectul nu numai față de litera legii ci și față de cetățean. Ceea ce, până la urmă este cel mai important. Așa s-au cristalizat relațiile sociale în SUA, țară în care cetățenii sunt tovarăși de nădejde ai autorităților în ceea ce privește liniștea, siguranța și respectarea legii și nu sunt catalogați ca la noi drept turnători. Bine, chestia asta cu turnătoria are și ea o explicație din care, bineînțeles nu putem da la o parte serviciile de informații de la noi care de multe ori au dat cu oiștea în gard sau au făcut abuz de … exces în ceea ce privește culegerea de informații. O culegere de informații care adeseori nu se realizează în scopuri nobile ci pentru interese de partid, de grup sau altele. Aceste anomalii carpatine au fost sesizate de către cetățeni și drept urmare, colaborarea firească cu autoritățile este sublimă dar lipsește cu desăvârșire! În acest context mă gândeam că readucerea din istorie a instituției recompensei pe meleagurile noastre ar avea efecte extrem de pozitive întrucât niciun bandit care s-a înfruptat din banii nației nu a făcut-o singur, la ora 1 noaptea astfel încât să nu-l fi văzut sau să nu-l fi știut nimeni. Orice tranzacție comercială cu schepsis, orice devalizare de bancă, returnare de comisioane, șpagă mascată sau nemascată, angajare pe pile, numire pe posturi gras plătite, furt din avutul obștesc, țeapă sau jaf la drumul mare, oricare dintre acestea are în spate niște martori. Că, așa cum spuneam, nimic nu s-a făcut în mod individual. Iar martorii care au văzut, au ajutat sau au depistat ilegalitățile au fost reduși la tăcere în stil mafiot folosindu-se următoarele procedee: bani, acțiuni sau alte asemenea valori, amenințări, presiuni, șantaj sau alte forme care mai de care mai … convingătoare. Dar cum să-și taie craca de sub picioare politicienii și să pună pe tapet o asemenea prevedere care să conducă la prinderea în laț a nelegiuiților când cei mai vajnici tâlhari care s-au înfruptat din averea nației sunt tocmai ei? Cum să se împartă, să se multiplice ei și în apărători ai legii și în infractori? Bineînțeles că introducerea unei asemenea metode de a prinde în laț oamenii certați cu legea ne-ar duce cu sute de ani în trecut și ar fi o utopie. Dar până la urmă, de ce nu ar fi și asta o metodă de stârpire a jafului public, a corupției, o metodă de „cumințire”? Cât privește jungla infracțională de la noi, ea se asortează extrem de mult cu vremurile de mult uitate pentru alte nații. Nu cred că ar părea desuetă sau de domeniul fantasticului existența unor afișe cu chipurile celor care au furat ca-n codru în care să fie scris cam așa: acest om a furat zece milioane de euro din punga nației, cel care va aduce dovezi, va depune mărturie sau va contribui la prinderea, aducerea lui în fața justiției și implicit la recuperarea sumei, va primi trei milioane de euro. Nu-i așa că această veche meserie de vânător de recompense ar fi îmbrățișată de către mulți românii amatori de îmbogățire peste noapte? Că slavă Domnului, sunt destui care și-ar dori un asemenea culoar de reușită în viață…
Utopica instituție a recompensei – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Rusia ne-a returnat AUR-ul. Atacul Rusiei asupra Poloniei, turnesol pentru Simion – Cristian Pantazi, jurnalist
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
Editorial
Mai întâi, omoară știrile. Apoi, fă ce vrei – Cătălin MORARU, redactor șef
Redacţia -
Aveam de gând să scriu despre dispariția jurnalismului de bună credință, aspect văzut ca o necesitate de clasa politică, aproape în integralitatea ei, ca...
Editorial
Taxe europene, servicii românești – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
În încercarea disperată de a echilibra un buget din ce în ce mai costeliv, guvernanții au sporit birurile pe pensii, deși este și incorect,...
Editorial
Trepădușii – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Recent, un fotbalista de la FCU Craiova, Vladislav Blănuță, cetățean al Republicii Moldova, s-a transferat la echipa ucraineană Dinamo Kiev. Până aici, toate bune...
Editorial
Exerciții de imagine – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Patru moțiuni de cenzură într-o singură zi. George Simion pare să fi reinventat fitness-ul parlamentar: „azi facem seturi, nu repetări”. Dacă nu reușește să...
Editorial
Pe când un film deștept despre Maria Tănase? – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Nu am fost niciodată de acord cu ideea că în trecut am avut mari actori și acum e secetă totală! Nimic mai fals. Avem...
Editorial
Pizza politică, cine plătește și cine se îndoapă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România trebuie să facă față unui moment cât se poate de delicat, însă se pare că nota de plată va fi decontată tot de...
Editorial
Dictatura proștilor nu este democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Sufocați aproape un semicentenar de o cruntă și apăsătoare dictatură, românii au văzut în democrație suprema formă de organizare a societății când de fapt,...
Editorial
Protest pentru lideri, nu pentru sindicaliști– Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România e un balamuc total, și asta nu e ceva de dată recentă, e ceva ce s-a cronicizat într-un asemenea hal încât a căpătat...
Editorial
Confuzii fiscale
Redacţia -
În politica românească, paradoxul a devenit regulă. Cazul eliminării impozitului de 1% pe cifra de afaceri pentru multinaționale este doar cel mai recent episod...
Editorial
Jelania lui Emil Constantinescu, cel care ne-a făcut cadou încă un Iliescu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
La timpul potrivit, l-am votat pe Emil Constantinescu cu amândouă mâinile și atunci când a fost declarat învingător am crezut sincer că, în sfârșit,...
Editorial
Verba volant, scripta manent – Cătălin MORARU, redactor șef
Astăzi citiți ultima ediție tipărită a Monitorului de Botoșani. Vom continua în mediul online, pe site-ul nostru și pe paginile noastre de pe rețele...
Editorial
Ordinea și disciplina de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Pentru diminuarea și eventual eradicarea haosului instituțional din România este mare nevoie ca pe lângă alte măsuri să fie implementată cu multă sârguință și...
Editorial
De ce pensii trebuia să se ocupe și de care s-a ocupat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Mai în glumă, dar mult mai în serios, am cam ajuns să mă tem de reformă. Pentru că toate măsurile cu pretenții reformatoare luate...
Editorial
Pasul mic de la informație la prostie – Dumitru MONACU, scriitor
Unul dintre principalele motoare ale dezvoltării și emancipării omenirii este, fără doar și poate, informația. Un adevăr cunoscut în detaliu de bogata familie Rothschild,...
Editorial
Simfonia distrugerii – Virgil COSMA, jurnalist
Cu peste 30 ani în urmă, David Mustaine, genialul lider al trupei de rock Megadeth, compunea o piesă care s-a dovedit a fi premonitorie....
Botoșani
cer acoperit de nori
16.1
°
C
16.6
°
16.1
°
95 %
2.4kmh
100 %
S
25
°
D
24
°
lun
16
°
mar
24
°
mie
21
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...
trebuie să vă asumați, mai mult sau mai puțin toți care au fost implicați mai mult sau mai puțin cu politicul,sunteți pătați,