Ori de câte ori apare un nod gordian, o fundătură, un colaps în buna funcționare a societății, ies la iveală cauzele care au generat asemenea efecte, cauze care răsar, cresc și se dezvoltă în trunchiul putred al legislației românești. Recenta blocare la CCR a legii pensiilor speciale a constituit și încă va mai constitui un subiect de mare actualitate printre români. Ura celor din afara sistemului judiciar împotriva magistraților se adâncește tot mai mult iar încrâncenarea cu care aceștia își apără privilegiile, la fel, cunoaște forme vecine cu megalomania. Orice argument li s-ar pune în față onor magistraților, aceștia vin cu argumente și teorii care, la o primă analiză, mai că te înduioșează și te conving. L-am ascultat pe un reprezentant al acestei tagme care explica cu sârg pe sticlă de ce lor li se cuvine pensia babană și vârsta de pensionare…juvenilă! Unul dintre argumente se referă la restricțiile și vicisitudinile care li se impun magistraților, primul enumerat dintre ele fiind interdicția de a avea firme sau afaceri. Ei bine, la acest argument eu aș veni cu o modificare din rădăcini a legii. Fac aici o paranteză și revin cu propunerea de restructurare, revitalizare și readaptare a Constituției. Atâtea erori sunt în Legea legilor încât devierile slujbașilor din CCR nu sunt decât niște palide consecințe a respectivelor erori. Revenind la interdicțiile magistraților de care ei se plâng cu atâta obidă, eu aș propune ceva revoluționar: dați-le voie, domnilor legiuitori, să aibă și ei firme! Să vadă ce înseamnă lipsa forței de muncă, a predictibilității generate de sutele sau miile de modificări ale Codului fiscal, să îi doară capul în zilele de salariu că nu au cu ce să-și plătească angajații, să nu poată dormi noaptea din cauza sincopelor în aprovizionare sau desfacere, să vadă ce înseamnă concurența, să suporte controalele celor peste 40 de instituții de control, să-și rupă pingelele căutând contracte și piață de desfacere sau golindu-și teșcherelele pentru retehnologizare și readaptare din mers a profilului firmei. Singura restricție pe care aș impune-o în cazul lor ar fi una singură: fără contracte cu statul! Ei? Cum v-ați descurca domnilor magistrați? Ați mai avea timp de concedii în Maldive, de sesiuni de shopping la Milano sau de investit în terenuri, case și mașini? Eu cred că nu! În ceea ce privește restricția de a face politică, mi se pare, la fel ca și restricția anterioară, o falsă problemă întrucât din moment ce numirea sau mai corect spus impunerea pe anumite poziții în sistem are la bază susținerea unor partide sau a președintelui, despre ce zonă apolitică, vorbim? Chiar s-au întâlnit hoții cu proștii adică legiuitorii cu cetățenii? Dacă nu am fi republică ci Regat și în vârful statului nu s-ar afla un om ales politic așa cum este președintele, atunci, da, regele ar fi peste zona politică și alegerile lui nu ar mai fi suspectate de partizanat politic. Așa, eu aș zice să lăsați deoparte acest argument al constrângerii generate de meseria voastră. Revenind la interdicția de a face afaceri, repet, este o interdicție gratuită care ar trebui eliminată în anumite condiții, evident. O altă latură a activității de magistrat mult trâmbițată în spațiul public, este legată de siguranța judecătorilor, a procurorilor. Da, aici le dau în mare măsură dreptate, o mulțime de infractori periculoși fiind în stare de răzbunări și vendete dintre cele mai drastice. Dar și aici, se întâmplă ceva ce onor magistrații nu spun și anume faptul că statul român cheltuiește o grămadă de parale pentru paza și siguranța lor. Drept dovadă, mai des am auzit de răfuieli criminale în lumea afacerilor și aproape de loc (din fericire!) în lumea magistraților. Asta ne conduce la ideea că serviciul de pază și protecție funcționează destul de bine în România și nu oricum, ci cu resurse substanțiale umane și materiale ceea ce înseamnă, așa cum spuneam mai înainte, o altă mare cheltuială din banii noștri. Că nu am auzit încă de bani băgați din buzunarele lor în firme de asigurări de malpraxis sau pentru protecție. Concluzionând, rescrierea legii pentru a nu mai fi luată în șuturi de cei de la CCR ar trebui să se producă după amendarea Constituției și după adaptarea la noile prevederi. Apropo de Constituție: o fi fost poate Antonie Iorgovan un jurist deosebit dar să nu uităm că generația lui a lucrat cu mare sârg și spor pe cu totul alte suporturi juridice „emanate” de sistemul comunist care numai democratic, echitabil și etic nu a fost. Apoi, să nu uităm că la redactarea Constituției, Iliescu a fost cel care a dat „bunul de tipar”. Drept urmare, suntem pe un teren total impropriu pentru cultivarea democrației. Că democrația implică, așa cum spuneam, echitate și etică. Adică nu pensionări la 45 de ani și nici pensii de 5 sau 10 mii de euro în condițiile în care medicul, profesorul, inginerul, constructorul, tinichigiul sau agricultorul muncește până la 65 de ani și ia o pensie arareori mai mare de 2 mii de euro!



