Vise de play-off, management de judeţ – Marius ILINCARU editor

FC Botoşani a pus şi matematic punct visului la play-off după înfrângerea de la Ovidiu. Fotbalistic şi managerial o făcuse deja de mult mai mult timp, chiar de la înfrângerea cu Chiajna, venită pe fondul scandalului dintre cei doi „grei” din club, Valeriu Iftime şi Cornel Şfaiţer, când s-a stricat atmosfera şi s-a pierdut cel mai important capital al FC Botoşani, încrederea. Încrederea între oficiali, încrederea între antrenori şi oficiali, încrederea între jucători şi oficiali. Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat după a frizat şi cea mai mică urmă de logică. Să le luăm pe rând şi să începem cu transferurile făcute în iarnă. Au plecat mulţi jucători, unii dintre ei care nu ajutau deloc echipa, dar şi câţiva care erau piese importante în angrenajul echipei: Buş, Bordeianu şi Popa. Dacă în cazul lui Daniel Popa, FC Botoşani nu putea face nimic să-l menţină, în cazul celorlalţi jucători situaţia e cu totul alta. Pentru a-i face loc preferatului lui Iftime în lot, Cătălin Golofca, pe care finanţatorul îl vede un fel de al doilea Marius Matei, pe care-l vindea şi după câteva luni revenea la club pentru a fi revândut, managementul clubului s-a debarasat ca o măsea stricată de Laurenţiu Buş, golgeterul echipei şi unul dintre cei mai buni pasatori din Liga I. Ajuns la 30 de ani, momentul maturităţii fotbalistice, „strategii” FC Botoşani nu au dorit să activeze clauza de prelungire a contractului, care presupunea bineînţeles o înţelegere pe termen mai lung şi mai mulţi bani pentru jucători, preferând să ia câţiva „firfirei” de la Astra. Mişcarea s-a dovedit una falimentară. La Mihai Bordeianu lucrurile au stat cam la fel, conducerea clubului fiind foarte încântată de banii veniţi de la CFR Cluj, mai ales că pe postul acela erau ceva soluţii: Răzvan Tincu, Stelian Cucu, Răzvan Oaidă şi chiar Vlad Achim, pe care l-au împrumutat de la „prietenul” Gigi. Numai că Tincu s-a accidentat, Cucu abia revine după o accidentare care l-a ţinut mult timp departe de teren, iar Achim, în cele trei meciuri oficiale jucate, a demonstrat de ce nu-şi mai găseşte locul la FCSB. Ceilalţi jucători aduşi în iarnă, Bojan Golubović, Mircea Axente şi chiar Florin Acsinte, sunt o umbră a fotbaliştilor de acum câţiva ani, iar acest lucru s-a văzut şi la ultimele echipe la care au evoluat. Numai oficialii FC Botoşani nu au văzut. Dacă mai adăugăm pierderea de turaţie a fundaşilor de benzi, Nicolae Muşat şi Bogdan Unguruşan, eclipsa de formă prin care trece Olimpiu Moruţan de când a semnat cu FCSB, avem explicaţia din punct de vedere fotbalistic de ce s-a schimbat faţa echipei în iarnă. A doua cauză, poate cea mai importantă ţine strict de acţiunile conducerii din cantonamentul din Antalya. Pentru a nu ştiu câta oară Leo Grozavu şi-a băgat coada în pregătirea echipei, deşi, oficial, nu mai avea nici o treabă cu FC Botoşani. Ce s-a întâmplat de fapt. În timp ce Costel Enache muncea cu jucătorii la antrenamente şi-a făcut apariţia Leo Grozavu, ca un veşnic sfătuitor al conducerii clubului. Oficial, şefii au spus că: „Leo era în Antalya şi era civilizat să-l invităm la noi, să joace în tradiţionalul meci cu cei din conducerea echipei. Nu a asistat la antrenamente, nu şi-a dat cu părerea. Era împreună cu impresarul care l-a adus pe Ngadeu la Botoşani”. Neoficial, din informaţiile pe care le am şi care e posibil să fie un pic distorsionate, deşi nu cred, Grozavu a stricat atmosfera în cantonamentul echipei. Costel Enache s-a supărat şi a început să se răzbune pe cei din staff-ul tehnic care au mers să joace meciul cu Leo şi pe jucătorii care l-au primit „prea călduros” pe fostul lor antrenor, care, în vară, când i-a părăsit, i-a catalogat fără valoarea necesară pentru „lucruri măreţe”. A fost nevoie de o şedinţă de urgenţă între şefi şi Costel Enache pentru a readuce lucrurile în matca lor normală, dar… La fel cum o hârtie pe care o boţim şi încercăm să o îndreptăm şi nu mai reuşim, aşa şi situaţia de la FC Botoşani nu a mai fost cea de dinainte. Cazul nu e singular. În anul promovării, într-un cantonament la Băile Felix, Grozavu a venit „să-l supravegheze” pe Cristi Popovici. Atunci, explicaţia oficială era că acesta, fiind pe aproape, a venit să-şi salute foştii colaboratori, dar s-a întâmplat mai mult decât atât. Pe când Popovici muncea din greu cu jucătorii, Grozavu îi „consilia” pe conducătorii echipei, stătea la masă cu ei, cu Sandu Boc şi făceau tot felul de analize şi strategii. Culmea este că după un start lansat în Liga I, echipa antrenată de Popovici a început să piardă din turaţie şi, cu trei etape înainte de pauza de iarnă, băcăuanul a fost înlocuit cu nimeni altul decât… Grozavu. Situaţia de acum nu vi se pare asemănătoare? Cât de ireal vi se pare ca, din vară, după ce o va face pe Timişoara să-l regrete pe Ionuţ Popa, Leo Grozavu să descalece din nou la Botoşani? Şi încă un amănunt. Pe lângă prietenia „cu şefii”, Grozavu mai are un as în mânecă: finii pe care şi i-a plantat în club, precum Toni Heleşteanu şi Bogdan Unguruşan. Categoric şi Costel Enache are partea lui de vină pentru ratarea play-off-ului, dar, de departe, el este cel mai puţin vinovat. Un antrenor atipic pentru fotbalul românesc, Enache va avea puterea şi decenţa să-şi asume greşelile făcute pentru spulberarea visului frumos, dar ceilalţi o vor face? Eu aş paria că nu, dar cine ştie, poate că timpul mă va contrazice.