„Dumnezeu, prima oară/Când a plâns printre astre/El a plâns peste ţară/Cu lacrima limbii noastre”. Aşa au cântat minunat şi au recitat de curând frumoşii copii de la liceul gazdă – cel Sportiv (!) – dar şi oaspeţii lor, deja tradiţionali, veniţi de peste Prut, din Pererita copilăriei visătoare a lui Grigore Vieru, pentru a şasea oară şi în acest februarie aniversar, sub titlul „Grigore Vieru – poet al sufletului românesc”. Şi, cum nu se putea altfel, ceremonia a început în acordurile corului Liceului Pedagogic, păstorit şi dirijat de către ubicuul profesor Laurenţiu Palade, maestru sine de ceremonii qua non al sărbătorilor de elită, dar şi al armoniilor prezentului nostru muzical, cel ce duce mai departe performanţele unor înaintaşi precum a fost regretatul profesor Gheorghe Cojocaru. Decorul sălii era, fireşte, şi el adecvat evenimentului, cu imagini şi texte evocatoare pentru marele poet, cu o superbă expoziţie de icoane, cu jerbe de flori, şi stele aurii pe pupitre şi cu însemnele consursului literar ce aduna mulţi copii talentaţi. Şi de ce această sărbătoare tocmai aici, la Botosani, loc deja parcelat la milimetru de mari umbre creatoare? Pentru că Grigore Vieru a venit şi a de-venit şi aici un „cetăţean de onoare fără portofoliu”, după spusa compeurului (de astă dată) Traian Apetrei, aflat într-un adevărat turneu cultural prin toate manifestările, mai vijelios ca oricând. Adică, pe de o parte, prezenţa lui Vieru de multe ori la Botoşani, cu mult înainte de revoluţie, în primul rând cu acel spectacol şi turneu memorabil din vara lui 89, a însemnat un nemaipomenit coup-de-foudre cu publicul botoşănean care l-a primit ca pe un Mesia. Pe de altă parte, el n-a mai ajuns la rând atunci când s-au acordat, de facto, Premiile Eminescu şi titlurile de onoare aferente căci, pe semne că nu va fi îndeplinit criteriile de valoare! Dar nu-i bai, fiecare ediţie a festivalului ce-i poartă numele, ca şi atitudinea publicului vorbesc despre un ataşament de acest oraş cum doar cei aparţinători pot avea. Şi nici nu se poate altminteri, căci dacă este cineva care să poată întrupa cu asupră de măsură spiritul acestui an, cel al Centenarului Marii Uniri, apoi Grigore Vieru este acela, căci el întrupează în eterica şi diafana sa fiinţă devenită umbră sidefie însuşi dorul ardent şi organic de această Unire pe care a dorit-o, a râvnit-o, a visat-o întreaga sa viaţă mai sincer decât oricine altcineva, aşa încât putem spune că el este însuşi simbolul ideal al acesteia. Asta pentru că acest poet şi-a iubit patria cu toate însemnele ei (limbă, scris, cultură, literatură, istorie etc.) şi a luptat pentru ea cu atâta înverşunare cum numai mama poate fi iubită şi apărată. Aşa fragil şi bun ca pâinea despre care a scris atât de frumos, el ar fi fost în stare să ucidă literalmente pe cel ce a întreprins, fie şi în cuvinte, demersul de-a viola fiinţa României atât de venerată de el, ca şi de înaintaşul său de la Ipoteşti, acela care-i dorea sincer şi înalt „la trecutu-ţi mare, mare viitor!”, dovedindu-se astfel amândoi a fi nu numai poeţi, ci şi mari conştiinţe. Despre aceste şi atâtea alte lucruri au cuvântat nu numai elevii, ci şi câţiva dintre oamenii de cultură ai locului, fiecare după ighemoniconul său, precum poeta Maria Baciu, istoricul şi muzeograful frumos cuvântător Gigi Median, profesorii creatori, (unii matematicieni ca Ion Barbu!) Georgică Manole, Gabriel Alexe, Al. D. Funduianu ori venerabilul Ion Ilie ş.a., dar nu o dată, şi profesoara Diana Sofian cea care, împreună cu Traian Apetrei, a asigurat cu talent şi aplomb comperajul manifestării. Desigur că subsemnata n-a fost chemată acolo doar ca martor, deşi era destul şi atât, ci în primul rând, pentru „vina de neuitat” de a-l fi cunoscut îndeaproape pe poetul sărbătorit, de-a fi uneltit şi prilejuit în acele vremi potrivnice prezenţa şi ataşarea lui de oraşul eminescian, pentru calda onoare de-a fi fost numită de acesta drept „sora mea” şi în esenţă, pentru şansa de-a fi împroprietărit ţinutul botoşănean cu amintirea prezenţei sale. Nu contenesc să mă minunez şi să mulţumesc pentru acest semn de graţie ce mi s-a dăruit dinspre Regatul Marilor Poeţi şi de adevărul celor scrise într-un titlu dintr-un alt an căruia, negăsindu-i nici o concurenţă şi nici o obiecţie, m-am văzut nevoită să-l repet şi acum ca unul devenit realitate perenă. Şi asta înţelegând că, într-adevăr, şi aici: „eternitatea sa va ninge mereu imaculat peste luna februarie, prelungind fără hiatus, idealitatea argintiului ianuarie eminescian, ca un simbol al jertfei neîntinate şi al tinderii către perfecţiune”.
Eternitatea ninge imaculat peste luna februarie (II) – Lucia OLARU NENATI scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Editorial
Bătaia moșnegilor cu pietre…periculoase – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă ar fi să nu țin seama de proporții și să asemăn cu ceva conflictul dintre Israel și Iran, apoi cu siguranță bătaia cu...
Editorial
Sindicatele – scut pentru impostori – Ciprian MITOCEANU, scriitor
S-au burzuluit ceva sindicatele de când cu austeritatea asta, dar mai mult așa, să facă impresie artistică. Doar nu-i imaginează careva că sindicatele chiar...
Editorial
Necesitate maximă: legea răspunderii – Dumitru MONACU, scriitor
La ora actuală, România are nevoie ca de aer de o așa lege. O lege care, pentru motorul bugetar ar fi un aditiv extraordinar,...
Editorial
Premiul „Obrazul de talpă de bocanc” merge la PLM – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum în preziua decernării premiilor Oscar s-a găsit cineva să ofere și prea puțin râvnitul trofeu „Zmeura de Aur”, cred că e cazul...
Editorial
Lumea nebună – Dumitru MONACU, scriitor
Cum îi mai place românului să-și complice viața! Ce simplu ar fi fost dacă în locul lui Nicușor Dan astăzi era președinte George Simion!...
Botoșani
cer senin
15.7
°
C
18.8
°
15.5
°
86 %
1.6kmh
3 %
D
33
°
lun
36
°
mar
35
°
mie
27
°
J
15
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
O imagine cât o mie de cuvinte pentru viteza pe calea ferată, mai ales cea din judeţul Botoşani.
EDITORIAL
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
EPIGRAMA ZILEI
Doamna, o femeie fină
În șoaptă a replicat
Că și piatra masculină
Tare s-a ... muiat!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...