11 − 5 =

A password will be e-mailed to you.

Trovanţii sau „pietrele vii” din Lunca Siretului sunt formaţiuni geologice unicat fiindcă ar avea în componenţă argile albastre, deosebite de rare.

 

În Lunca Siretului, la limita dintre judeţele Botoşani şi Suceava, în aval de lacul de acumulare de la Rogojeşti, se află un adevărat paradis terestru. Zăvoaie întinse de stuf, meandrele pitoreşti ale râului, plajele sălbatice, acoperite fie cu pietriş alb şi strălucitor, fie cu nisip fin fac deliciul vizitatorilor. Nu lipsesc nici insuliţele, peisajul aducând aminte de Delta Dunării. Pe malurile Siretului, zăvoaiele par să fi cucerit totul, sălbăticind zona. Din loc în loc, se formează mici golfuri şi insule cu stuf în care şi-au găsit sălaş zeci de specii de păsări de baltă. Toate acestea, transformă Lunca Siretului într-o destinaţie pentru relaxare şi comuniune cu natura, un mic paradis. Este imposibil pentru orice călător să nu vadă bâtlanii rotindu-se deasupra meandrelor în căutare de peşte sau lebedele, raţele sălbatice şi alte specii de păsări lunecând lin pe apă. Este un loc care oriunde în lume ar fi transformat într-o zonă turistică de invidiat. Dar un element deosebit al naturii scoate în evidenţă această zonă, făcând-o unică. Este vorba de trovanţii din argilă albastră, o adevărată comoară geologică.

 

Siret, râul care străbate Moldova

 

Râul Siret este unul dintre cele mai importante din ţară. Izvorăşte din Munţii Carpaţii Păduroşi aflaţi în raionul Cernăuţi, la o altitudine de 1.238 m. Izvoarele sale se află în apropiere de localitatea Şipotele pe Siret. Ca suprafaţă a bazinului hidrografic, este cel mai mare curs de apă din ţară, el colectând circa 17% din volumul total al resurselor de apă ale României. Străbate 596 de kilometri pe teritoriul României şi se varsă în Dunăre, în apropierea Galaţiului.

Cândeştiul este o localitate aflată pe malul stâng al Siretului, la graniţa dintre judeţele Botoşani şi Suceava. Această zonă este locuită de români şi de o comunitate importantă de ucraineni fiind împânzită cu amintiri ale vremurilor de glorie ale Moldovei medievale. Totodată, pe aici a fost trasată graniţa dintre Imperiul austriac şi Principatul moldav, după anexarea de către austrieci, a nord-vestului Moldovei, denumind-o „Bucovina”.

 

Paradisul meditaţiei

 

Oamenii care au copilărit în acest areal, cunosc cel mai bine acest colţi de rai şi se întorc mereu în zăvoaiele sale. Cu atât mai mult cu cât în apele şi malurile Siretului trăiesc, şi nu este o exagerare, trovanţii sau „pietrele vii”. Oamenii locului spun că sunt uriaşe şi că sunt acolo de când lumea. Sunt vii, fiindcă ele cresc încontinuu de milioane de ani. Aceştia spun că în această zonă a Cândeştiului, lunca Siretului este un paradis dedicat atât celor care caută sălbăticia neîntinată a naturii, dar şi familiilor cu copii.

Gheorghe Iavorenciuc, este un botoşănean care a  copilărit în zona Cândeştiului. Locuieşte în municipiul Botoşani, dar străbate cei 50 de kilometri cu plăcere pentru a se regăsi în lunca Siretului. „Aici este paradisul. Trebuie doar să taci şi să asculţi natura. Să auzi apa, păsările şi să simţi liniştea. Nu-ţi mai trebuie nimic. Este locul perfect pentru relaxare. Satele sunt aproape, dar nu te deranjează nimeni. În aceste zăvoaie nesfârşite am copilărit, ne-am scăldat în apă şi ne-am bucurat de natură. Este ideal şi pentru copiii. Aici pot descoperi natura, pot învăţa să înoate, să se bălăcească în siguranţă”, spune Gheorghe Iavorenciuc. Şi asta în condiţiile în care sunt zone cu apă mică, inclusiv cu vaduri pitoreşti ce pot fi trecute cu piciorul.

În satele din jur, mai ales în Cândeşti, sunt mulţi oameni care-şi aduc aminte de vremurile de altădată atunci când, copii fiind, se jucau în acest loc, afirmând că erau chiar şi lupi prin zăvoaie. În această zonă, începând de la Bălineşti, lunca splendidă a Siretului este vegheată de biserica „Sf. Nicolae” de secol XV, ctitorie a marelui boier Ioan Tăutu, un sfetnic de încredere al voievodului Ştefan cel Mare.

 

Trovanţii milenari

 

Pe malurile şi în apele luncii Siretului se află şi o adevărată comoară geologică. Mai precis este vorba despre trovanţii de argilă albastră ai Siretului. O raritate şi un adevărat spectacol al naturii. Oamenii locului le spun „pietrele vii”, fiindcă spun ei, trăiesc şi cresc de-a lungul timpului.

„Acele pietroaie care se găsesc în maluri sunt vechi de când lumea. Eu ştiu de la tata, de la bunicu de existenţa lor. Sunt uriaşe, cresc cât casa şi spun bătrânii că trăiesc. Când se rupe malul, unele se prăbuşesc în apă. Sunt o splendoare în locurile acestea frumoase”, povesteşte Iavorenciuc, opinie împărtăşită de diverşi oameni din localitate.

Oamenii de ştiinţă spun că aceştia au dreptate şi că aceşti trovanţi, într-adevăr cresc în timp. Însă în milioane de ani. Totodată, inginerii geologi spun că se formează din nisipuri şi balasturi. Trovanţii de la Botoşani, ar fi însă unicat fiindcă ar avea în componenţă, argile albastre deosebite de rare.

„Sunt formaţiuni geologice care se formează prin cimentarea nisipurilor şi a balasturilor. Şi ele tot cresc, mai ales că apa aduce soluţii de cimentare. Ele sunt depozite cuaternare, deci este vorba de 1-2 milioane de ani în urmă. Dimensiunile lor variază, pot să fie milimetrici sau de câţiva metri”, spune inginerul geolog dr. Constantin Zaharia.

 

Lunca Siretului, o minune ascunsă

 

Din păcate, aşa cum se întâmplă de multe ori în România, zona nu este protejată şi exploatată corespunzător din punct de vedere turistic. Autorităţile locale cunosc valoarea locului şi aşteaptă ca Apele Române, cele care au în grijă luciul de apă, dar şi Consiliul Judeţean să elaboreze o strategie turistică în zonă. Asta dacă nu cumva trovanţii vor dispărea între timp. Fără să cunoască importanţa fenomenală a acestor roci, oamenii le iau din lunca Siretului şi le folosesc ca pietre ornamentale. Localnicii care trăiesc pe malurile Siretului, spun însă că trovanţii vor aduce ghinion celui care-i va ridica din locurile unde cresc. Că o fi sau nu aşa, nu se ştie, dar un lucru este sigur şi anume că  frumuseţile naturale care constituie un patrimoniul excepţional al judeţului nu sunt puse în valoare şi nici nu sunt folosite pentru a atrage turişti, care duc  automat către bunăstare.

Nu există indicatoare la drumurile principale care să ghideze eventualii amatori de relaxare către lunca Siretului, nu sunt nici coşuri sau amenajări pentru depozitarea gunoiului şi nici drumuri suficient de bune pentru a încuraja vizitatorii. Mai mult decât atât trovanţii, spun localnicii, sunt luaţi de balastierişti şi duşi pentru a fi vânduţi ca pietre ornamentale. „Este un sit geologic uimitor. Nu a fost mutat din loc de milioane de ani şi acum vin balastierişti şi îi folosesc ca material de consum, comercial. Cu natura nu se face comerţ. Natura este mult mai însemnată decât noi înşine”, spune Gheorghe Iavorenciuc.

– Sorin RUSU

Apreciază calitatea articolului

6 VOTURI - MEDIE: 5,00
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...