Istoria perlelor

0

Perlele sunt singurele bijuterii care nu vin din pământ, iar în decursul istoriei acestea au fost considerate un simbol al eleganţei şi al rafinamentului.

 

Perlele sunt unele dintre cele mai vechi pietre preţioase descoperite de oameni. Acestea au fost pe parcursul istoriei considerate un apanaj al bogaţilor, reprezentând rafinamentul şi au fost folosite pentru a înfrumuseţa straiele aristocraţilor. Alături de „Naşterea lui Venus” de Botticelli, puritatea lor este adesea ilustrată de tabloul devenit carte şi film a lui Vermeer, „Fata cu cercel de perlă”, sau de fotografia alb-negru iconică a lui Chanel.

Potrivit historia.ro povestea perlelor este scrisă în papirusuri şi pergamente străvechi, iar una dintre cele mai înaintate referinţe este scrisă chiar de mâna tragicului Homer – Iliada şi Odiseea. Cea mai veche dovadă arheologică stă expusă la Muzeul Louvru: un minunat colier alcătuit din 216 perle, găsit în interiorul sarcofagului unei prinţese persane, care datează nu mai târziu de secolul IV î.Hr.

 

Perle purtate de Afrodita

 

Una dintre cele mai frumoase şi mai interesante perle din Antichitate a fost descoperită într-un templu al zeiţei Afrodita. Potrivit historia.ro, perla de 14 mm, ce datează din secolul al III-lea î.Hr., decora un ac de păr, accesoriu ce se află astăzi la British Museum. Legendele comune ale Romei şi Greciei Antice spun că Afrodita şi Venus, zeiţele frumuseţii şi iubirii, s-au născut precum perlele, dintr-o scoică.

În Roma Antică, popularitatea perlelor a coincis cu perioada de glorie a Imperiului în Asia Mică, de la mijlocul secolului I î.Hr. Conform scrierii lui Plinius, după câştigarea ultimului război mitridatic, generalul Pompei a intrat triumfător în capitala imperiului purtând o coroană cu 33 de perle. Tot el scria că şi Cleopatra purta în urechi două perle. Una dintre ele a dizolvat-o şi înghiţit-o pentru a câştiga un pariu pus cu împăratul Marc Antoniu, iar cealaltă a fost tăiată în două şi oferită drept cercei statuii lui Venus din Panteonul Romei. Potrivit historia.ro, povestea mai spune că perlele au fost motivul pentru care Iulius Caesar ar fi invadat Marea Britanie, de vreme ce însuşi romanul Tacitus le descria frumuseţea deosebită: maro-aurii. Şi tot împăratul roman a dat, în secolul I î.Hr., legea ca doar clasa nobiliară să aibă dreptul de a purta gingaşele perle.

 

Pietre folosite ca medicament

 

Prima parte a Evului Mediu nu a fost una prielnică pentru bijuterii. Europa se lupta din greu cu invazia barbarilor pe de o parte, iar pe de alta cu dogmele rigide ale creştinismului. În Franţa secolului al XIII-lea, burghezii şi doamnele aveau interzis să poarte bijuterii, acestea fiind rezervate legal doar nobilimii. Însă perlele au supravieţuit şi acestei epoci, nu ca bijuterii, ci ca medicamente. Potrivit historia.ro, ele erau considerate antidot împotriva otrăvurilor şi se presupunea că ar trata bolile de inimă şi de sânge. Despre proprietăţile lor medicinale s-a vorbit până târziu, în secolul al XVIII-lea, când doctorii arabi considerau că perlele vindecă bolile de ochi, palpitaţiile şi hemoragiile.

Trecerea de la Ev Mediu la Renaştere s-a făcut treptat, oamenii devenind din ce în ce mai doritori de artă şi de frumos. A venit şi epoca marilor descoperiri geografice, care a adus din recent-descoperitele Americi un flux enorm de perle. Lumea Nouă aducea moda nouă. Primii care s-au bucurat de frumuseţea perlelor de apă sărată au fost monarhii Spaniei, Regele Ferdinand şi Regina Isabella.

Tot Spania i-a devenit casă şi celei mai frumoase perle, La Peregrina. Se pare că frumoasa piatră preţioasă a fost găsită de un sclav african în Golful Panama şi, prin intermediul administratorului coloniei, a ajuns la Regele Filip al II-lea. După o călătorie pe la mai multe case regale ale Europei, La Peregrina (trad. Pelerinul) a ajuns, în urma unei licitaţii, în posesia frumoasei Elizabeth Taylor pentru suma de 11,8 milioane de dolari.

Pentru perle, cea mai frumoasă dintre vremuri a fost cea a Regelui Henric al VIII-lea. El a moştenit tronul şi averea tatălui său în 1509 – şi a poruncit ca tot ce avea, haine, pălării, încălţăminte, să fie împodobite cu perle. Londra devenise capitala perlelor, iar acest lucru se poate admira şi în picturile lui Hans Holbein cel Tânăr. Pasiunea pentru diafanele pietre a moştenit-o şi fiica lui, viitoarea Regină Elisabeta I. Mii de perle i-au înfrumuseţat – şi îngreunat – ţinutele (sute de rochii şi zeci de peruci). Chiar şi pentru procesiunea funerală, Elisabeta I a lăsat prin testament să fie totul, inclusiv hainele ei, decorate cu perle. Cei doi monarhi britanici au reuşit astfel să definească în istorie perlele drept bijuterii ale regalităţii. Tot la curţile englezeşti perlele şi-au continuat cel mai bine drumul în istoria modei, ele fiind, în epoca victoriană, cele mai dorite podoabe.

 

Noua artă, vechea artă

 

În Europa, perlele au continuat să aibă semnificaţia purităţii, fiind adesea considerate un cadou potrivit cu ocazia unei nunţi. Cu toate acestea, tradiţia spunea că ele aduc ghinion dacă sunt purtate de către mireasă în ziua marelui eveniment. Ultima împărăteasă a Franţei, Eugénie de Montijo, soţia lui Napoleon al III-lea, a ignorat spusele din popor şi, la nuntă, a purtat mai multe şiraguri de perle – se pare că întreaga ei viaţă avea să fie o lungă tragedie.

Era mijlocul secolului al XIX-lea şi, după o perioadă în care perlele fuseseră închise în cutia cu bijuterii în favoarea altor pietre preţioase, precum ametistul sau topazul, ele îşi făceau revenirea în prim-plan. Potrivit historia.ro, într-un atelier din Paris, deţinut de către Samuel Bing, perlele începeau să iasă din tiparele trecutului – treceau de la a fi simbolul nobilimii la a bucura cu precădere clasa de mijloc. Erau bijuterii noi, inspirate din Orient, cu lucrături sofisticate, dar accesibile pentru mai toată lumea. Şi pentru că acest curent trebuia să poarte un nume i s-a spus Art Nouveau.

Răspunsul nu a întârziat să apară. Cei care dădeau ora exactă în materie de modă erau fiul cel mare al Reginei Victoria, Edward, prinţ de Wales, şi soţia acestuia, Alexandra. Ei au confirmat pentru toată lumea: perlele sunt mai valoroase decât diamantele. Colierul din mai multe şiraguri de perle, strâns pe gât, asemeni un zgarde, este o bijuterie care îi este atribuită Alexandrei. Ea dorea doar să îşi ascundă o cicatrice de pe gât, dar pentru restul lumii a devenit o modă.

 

Perlele de cultură

 

Japonezul Kokichi Mikimoto realizase faptul că perlele sunt o sursă de bogăţie, fiind dorite de o întreagă lume. Aşa că, în perioada premergătoare Primului Război Mondial, el a încercat să găsească o metodă prin care să le fabrice. În 1916, acesta, împreună cu alţi doi japonezi, au reuşit să patenteze procedeul obţinerii perlelor de cultură. A fost greu la început ca lumea să îşi dorească achiziţionarea unor perle ieftine, dar, practic, false.

 

 

 

 

Deja ai votat!
se încarcă...