Experții lucrează la un vis care se apropie: o pastilă contra Covid-19

♦ Oamenii de știință grăbesc procesele de obținere a unei pastile ce tratează Covid-19
♦ cel mai aproape este un medicament obținut tot de Pfizer

0

Ziariștii de la StateNews descriu eforturile pentru a se obține un tratament simplu contra pandemiei

Lumea are vaccinuri care pot preveni cele mai multe cazuri de Covid-19. Are și tratament care poate ajuta la simptomele cele mai serioase ale bolii. Ce mai este nevoie acum e un Tamiflu pentru SARS-CoV-2.

Ar trebui să fie o pastilă fin calibrată pentru a ținti virusul, cu efecte secundare tolerabile și preț mic. Ar lucra la fel de bine ca acele tratamente cu anticorpi care necesită ore de perfuzie intravenoasă, dar ar veni într-un pachet pe care pacientul îl poate lua acasă.

„Căutăm ceva ce poate primi oricine la urgențe, când e testat pozitiv”, spune Nathaniel Erdmann, specialist în boli infecțioase spitalul din Birmingham al Universității Alabama, spital ce tratează Covid-19. “O pastilă sigură, ușoară, administrată oral.”

Chiar dacă pare simplu, procesul creării unui antiviral este extrem de complicat, chiar dacă nu ar fi pandemie. Lucrurile pot merge foarte rău dacă pastila e prea slabă pentru a opri răspândirea sau făcută greșit și nesigură. Iar SARS-CoV-2 evoluează continuu, oamenii de știință trebuind să se bată cu selecția naturală pentru a ieși învingători.

În fond, gripa comună e cauzată tot de un coronavirus. Și, cum constată amar oamenii de știință, după miliarde de dolari cheltuiți pe cercetare, încă nu este o cură pentru gripă.

Dar în cazul Covid-19 nu e din cauză că nu se caută un tratament. În timp ce căutarea cu sufletul la gură a unui vaccin a captat atenția, are loc un efort paralel la fel de intens pentru găsirea de tratamente.

Unele tratamente au s-au dovedit a fi fundături, cum e hidroxiclorochină, altele au avut succes neașteptat ca steroidul dexametazonă. Printre punctele bune a fost Redemsivir, un antiviral intravenos care a dovedit că poate reduce durata spitalizării pentru cei cu Covid-19. La fel și tratamentul de la Eli Lilly cu anticorpi și Regeneron, care au ținut pacienții cu risc mare departe de spitale.

Dar încă lipsește ceea ce directorul National Institute of Health Francis Collins a numit „visul lui: o pastilă eficientă, ce poate fi administrată imediat după diagnostic.

„E un drum al naibii de lung”, spune Collins într-un interviu. Mai întâi oamenii de știință trebuie să găsească o vulnerabilitate moleculară în virus. Apoi urmează procesul de verificare a sute de mii de„ar putea fi pastila” pentru a găsi câteva care au efect. Apoi chimiștii trebuie să lucreze pe molecula obținută pentru a afla putere, specificitate și siguranță. Și chiar dacă totul merge bine în laborator, mai durează luni de zile de testare pe animale până când prima persoană poate lua pastila într-un test clinic.

Dar este o prioritate, spune Collins. „Pentru că pandemia va fi cu noi – chiar și cu vaccinuri puternice – și oamenii se vor îmbolnăvi.”

Speranță există, chiar pe termen scurt. Compania Merck va prezenta curând date despre un tratament oral înrudit cu redemsivir. Apoi e un tratament de la Atea Pharmaceuticals dezvoltat pentru hepatita C, care ar putea avea rezultate semnificative. Nici unul nu a fost proiectat pentru virusul ce cauzează Covid-19, dar experții spun că tratamentul ar putea completa multe căsuțe al mult așteptatului antiviral.

Poate cel mai promițător e noul antiviral de la Pfizer, făcut specific pentru virusul SARS-CoV-2.

Oameni de știință speră că fiecare nou medicament va demonstra că are efecte măcar marginale, deoarece istoria virusologiei sugerează că cel mai bun pariu contra Covid-19 va fi un cocktail de tratamente cu efecte complementare.

Dar dincolo de dincolo de criza imediată, experții speră că societatea va învăța două lecții cheie: dezvoltarea de antivirale noi este extrem de dificilă și este și mai dificilă dacă aștepți o pandemie pentru a investi în această activitate.

Cum se face un antiviral

Problema fundamentală pentru vânătorii de pastile este că virușii nu luptă corect. Imediat ce SARS-CoV-2 intră, folosește mașinăria naturală a corpului pentru a se replica. Asta îi dă un avantaj. Oamenii de știință pot găsi o grămadă de vulnerabilități ale virusului, dar majoritatea sunt împărțite cu gazda, adică organismul nostru, așa că atacul cu un tratament e nesigur.

„Dacă te uiți la antivirale, vezi că sunt mult mai puține ca antibioticele”, spune Brianne Barker, profesor de biologie la Drew University, specializată în răspunsul organismului la infecții virale. ”Motivul e că virușii folosesc celulele noastre să se reproducă, așa că tu cauți un tratament care să oprească reproducerea virală fără a dăuna celulelor noastre. Și asta nu e ușor.”

Primul pas în dezvoltarea antiviralelor e curățarea muntelui de rezultate din nou și din nou, în laborator, pe animale și voluntari umani sănătoși.

Următoarea provocare e sincronizarea. Momentul precis al infecției virale pornește o numărătoare inversă în timpul căreia virusul slăbește gradual sistemul imunitar și rămâne doar o fereastră mică de timp pentru tratament, după aceea antiviralele devenind inutile.

„Pentru cele mai multe boli virale, cele acute, boala este în realitate cauzată de răspunsul gazdei la virus”, spune Rasmussen. „Dacă virusul pune piciorul acolo și pornește aceste procese anormale în corpul gazdei, calul este deja afară din șură, ca să spunem așa”.

La SARS-CoV-2, poate dura de la câteva zile la două săptămâni până când pornesc aceste procese autoimune anormale. Asta înseamnă că orice probe clinice pentru un antiviral necesită un design delicat. Pacienții trebuie să fie confirmați cu infecție, dar dacă deja au simptome serioase de Covid-19, ar putea să fi depășit faza în care un antiviral le-ar fi util.

Odată ce dezvoltatorul unui antiviral a depășit problema sincronizării tratamentului cu boala, intervine enigma dozajului. În condiții normale, dozajul este o știință precisă, studiată amănunțit în teste care izolează cantitatea exactă de substanță ce poate fi dată unui bolnav pentru se însănătoși, cu riscuri minime.

În timpul unei pandemii, însă, e de înțeles că s-a mărit un pic viteza acelei munci metodice, în spiritul urgenței se merge pe presupuneri educate. Asta face orice testare a unui antiviral un proces științific intens, spune Craig Rayner, un director executiv la compania Certara, care a lucrat la Tamiflu. Alegerea dozajului corect poate determina nu doar dacă testul clinic e un succes, dar și fabricarea unei pastile, dezvoltarea și costul final al tratamentului.

„Fiecare miligram peste ce e considerat optim e o pierdere”, spune Rayner. „Și fiecare miligram sub poate aduce un risc major, deoarece virusul are șansa de a fi mai deștept și de a ocoli tratamentul.”

Iar asta duce la următorul obstacol în dezvoltarea medicamentelor antivirale. Chiar dacă reușești, o singură pastilă nu e de ajuns. Dacă un antiviral nu poate bloca 100% reproducerea virală, în timp, evoluția intră în proces și boala continuă.

„În nici un alt domeniu farmaceutic nu e nevoie de eficacitate 100%”, spune Barker. „Dar la antivirale, dacă e permisă o replicare a virusului cât de mică, acesta va suferi mutații și va ocoli tratamentul”.

Pe termenul lung, pariul pentru controlarea răspândirii SARS-CoV-2 e vaccinarea pe scară largă și o combinație de medicamente antivirale care să țintească fațete ale virusului și să minimizeze riscul mutațiilor.

Dar, mai întâi, e nevoie de acel Tamiflu.

Cine sunt cei care încearcă

Primul medicament care bifează toate căsuțele antiviralului ideal este molnupiravir, inventat de Emory Institute for Drug Development și dezvoltat de Merck și Ridgeback Biotherapeutics. Este ce specialiștii numesc o nucleozidă analogă ce aruncă o cheie în procesul de replicare virală, păcălind SARS-CoV-2 să își corupă propriul material genetic.

Merck testează aproape 3,000 de pacienți, spitalizați sau nu, în faza 2/3 a testelor ce va determina dacă molnupiravir elimină SARS-CoV-2 din organism mai rapid decât tratamentul placebo. Datele apar în câteva săptămâni și medicamentul e specializat pe împiedicarea pacienților cu simptome medii de a face forme grave de  Covid-19.

Urmează Atea Pharmaceuticals care a mai avut succese cu antivirale. Medicamentul lor AT-527, țintește o enzimă cheie în replicarea virală, o abordare similară fiind și la tratamentul pentru hepatita C al Gilead Science. Anul acesta Atea așteaptă datele de la faza a doua la AT-527 de care au beneficiat pacienți din spitale sau de acasă. Compania plănuiește o fază a treia mai extinsă pentru studiul final.

Experții speră că ambele medicamente vor fi utile. Îngrijorarea este că nici unul din tratamente nu a fost special făcut pentru Covid-19 și există riscul să nu dea rezultate. Când vine vorba de antivirale „în teorie ar trebui să funcționeze perfect”, spune Rasmunssen, ”dar în realitate de multe ori nu o fac”.

Un antiviral de la Pfizer ajuns în faza primară de testare pe oameni ar putea rezolva problema. Numit PF-07321332, medicamentul Pfizer țintește enzima principală a SARS-CoV-2, coloana vertebrală a procesului de replicare a virusului. Enzima, numită 3CL, este una din cele două specifice tuturor coronavirusurilor. Asta înseamnă că, dacă Pfizer găsește doza corectă și testele clinice obțin rezultate bune, am putea avea un tratament nu doar pentru SARS-CoV-2, ci pentru viitorii viruși cu efect pandemic.

“S-ar putea să ajungem să vindecăm inclusiv gripa comună”, spune Collins. ”Și nu o să mai trebuiască să ascult glumele alea că ne chinuim de 50 de ani să facem asta”.

Articolul original îl puteți citi AICI

Deja ai votat!