Cătălin MORARU
redactor şef
Şerban Nicolae, deputat PSD – „România e victima unui jaf al gulerelor albe. Multinaţionalele fac team building-uri în staţiuni dintre cele mai căutate din România”.
Mihai Tudose, prim ministru – „Guvernul doreşte să introducă măsuri ferme în ceea ce priveşte externalizarea profitului. (…) S-au inflamat nişte multinaţionale”.
Olguţa Vasilescu, ministrul muncii – „Dacă vor scădea salariile înseamnă că este fix doar vina angajatorului, care doreşte să ia din banii angajatului, care i se cuvin lui”.
Sunt doar ultimele declaraţii prin care pesediştii explică modul în care ei luptă cu exploatatorii. Nu e nimic nou, primul atac al lui Dragnea la companiile străine a apărut în decembrie 2016, imediat după câştigarea alegerilor. Enervant este doar modul de lucru, de la prostiile fără număr debitate de Şerban Nicolae până la accentele leniniste din discursul premierului Tudose, care se ocupă de economia ţării, dar nu are card. Să nu îi bănuiţi pe pesedişti de raţionalism excesiv sau de inteligenţă, e doar o goană pentru a indica duşmanul, care trebuie arătat amărâţilor săraci ce abia îşi duc zilele, dar i-au votat.
Un discurs dublu, tot de sorginte comunistă, pentru că în afară de vorbe, nu se întâmplă absolut nimic. Statul român s-a împrumutat cu zece miliarde de euro în opt luni de la băncile cele rele, care nu plătesc profit. Vizavi de multinaţionale, premierul Tudose le critică grosier şi atât. Nu sunt controlate, nu sunt deranjate, doar vorbe goale de genul că nu îşi plătesc datoriile la stat. Deşi primii datornici la buget sunt firme româneşti sută la sută, printre care televiziunea de stat sau Dolycom din Botoşani, iar mai jos în tabel se situează chiar organizaţia PSD Bucureşti, condusă voios de madam Firea, în acelaşi stil în care conduce şi Bucureştiul, financiar vorbind.
Iar corporaţiile nu vor plăti impozite pentru că le roagă frumos premierul Tudose. De aia avem guvern şi parlament, pentru a iniţia şi aplica legi. Nu discursurile lui Tudose îi vor face să plătească, ci legi clare şi precise.
Dacă vor migra investiţiile străine din România o vor face din cauza condiţiilor din ţară. Îmi aduc aminte de preşedintele Macaleţi de la CJ Botoşani care, după o excursie în Germania la un târg, a spus la revenire că „pe investitori îi aşteptăm cu drag”. Nu e vina dumnealui, omul îi aşteaptă cu ce are. Investitorii însă vor să fie aşteptaţi cu drumuri bune, autostrăzi chiar, forţă de muncă bine calificată şi ceva predictibilitate fiscală, dacă e posibil. Cum astea nu sunt, de aia nu vin sau chiar încep să plece.
Şirul de erori economice poreclit de PSD guvernare nu are o direcţie clară. E posibil orice, pentru că anul următor va fi unul foarte greu. Se poate ca Dragnea să iasă şi să spună că au ales un program de guvernare prea ambiţios (deşi nu prea cred, are probleme prea mari ca să plece). După cum nu e exclusă varianta ca pesediştii să mai inventeze nişte duşmani ai poporului şi să vireze brusc spre o distanţare faţă de UE, cum vedem în Ungaria sau Polonia. Nu cred că mulţi votanţi PSD ar fi contra unei asemenea manevre. Mai ales dacă li se povesteşte că asta e cauza pentru care nu mai pot lua salariile, pensiile sau ajutoarele mărite de Olguţa Vasilescu.
Problema e că pesediştii se bucură de succesele imediate şi nu au capacitatea de a pricepe cât rău face refrenul ăsta, cum fură străinii România noastră. Îl auzim aşa des pentru că sunt crezuţi. Merge la sigur, coarda asta a patriotismului care nu presupune nimic, doar indignare. Aşa cum bine spunea un domn pe undeva, pe internet, „românii sunt patrioţi atâta timp cât nu îi costă nimic.” Reflectaţi vă rog la zicerea asta, chiar dacă e deranjantă. Haideţi să lăsăm odată conspiraţiile cu state paralele, binoame sau trinoame. Şi să ne amintim cine a vândut ţara asta pe nimic, cine a cheltuit aiurea sau a furat bani europeni şi multe altele. Patriotism înseamnă şi să vrei dezvoltarea sănătoasă a ţării tale. Să vrei un popor educat şi sănătos. Să faci investiţii, nu să dai pomană alegătorilor. Să vrei produse româneşti şi, când le găseşti, să le şi cumperi. Dar, cum spuneam, toate astea costă bani. Să asculţi elucubraţiile lui Dragnea et comp e mai ieftin. Şi e şi mai comod, îţi indică ei duşmanul. Tu trebuie doar să îl urăşti.
