Ciprian MITOCEANU
scriitor
Acţiunile guvernanţilor nu sunt doar haotice, dar au devenit şi previzibile. Atunci când cineva ancorat în realitate, având la bază experienţă adevărată într-un anume domeniu şi nu doar din cea înregistrată pe hârtii fără acoperire, îşi dă cu părerea despre un subiect sensibil, se încearcă reducerea la tăcere. Şi nu într-un mod civilizat, cu argumente, ci coborând discuţia la nivel de mahala. Atacul în haită al trâmbiţelor de partid nu este ceva nou, dar în ultima vreme a devenit mai agresiv, mai direcţionat. E de ajuns să deschidă cineva gura şi clămpănitorii de profesie se apucă să-şi dea cu părerea, să demonstreze cu argumente puerile că, de fapt, guvernanţii sunt cei care ştiu ce fac, nu alţii. Normal, pentru că cei de la butoane au puterea. Şi cine are puterea ştie mai bine ce şi cum. Atunci când Dragnea şi echipa anunţau zâmbind eliminarea taxelor pentru maşinile aduse din străinătate s-au găsit destui care să arate că nu e doar o măsură populistă, ci şi una periculoasă, ce ne va transforma în cimitirul de rable al Europei. I-a luat cineva în seamă pe experţi? De ce să se întâmple aşa ceva cât timp marele vizionar de Teleorman ştia ce face. Şi iată ce a făcut. A umplut străzile din România cu maşini. Până la urmă nu e interzis nimănui să-şi cumpere o maşină. Cine vrea, poate să-şi ia mai multe; se practică. Numai că, după ce România a devenit o uriaşă parcare, cei de la PSD vin cu măsuri care ne fac să ne gândim dacă nu treaba asta cu eliminarea taxei auto a fost premeditată. Adică ştiau ei bine ce fac de la început. I-au lăsat pe români să-şi aducă de peste hotare câte maşini au dorit. Sau câte au putut. După buget, vorba lui Pristanda. Dar acum guvernanţii s-au mai gândit. Şi au ajuns la concluziile celor care le cereau să prezinte ceva mai mult discernământ când vine vorba despre importul de maşini de mâna a doua. Cică România e din ce în ce mai poluată. Cât de poluată, o să aflăm de la Agenţia Naţională de Protecţie a Mediului, ce şi-a propus să facă un inventar al noxelor generate de autovehiculele înmatriculate anul acesta. Deja s-au constituit grupul de lucru, comisiile aferente. Treabă serioasă, ce să mai vorbim. Şi deja s-a ajuns la concluzia că raportul final va fi unul destul de îngrijorător, dacă este să ne luăm după preşedintele Administraţiei Fondului pentru Mediu, Cornel Brezuică, în condiţiile în care peste 80% din parcul auto are peste 10 ani vechime. Partea cu adevărat sinistră este că cei de la Mediu nu fac acest studiu pentru a se lua măsuri adevărate pentru a combate poluarea provocată de rable. Studiul celor de la Mediu va fi folosit pentru a stabili care va fi cuantumul noii taxe auto. Şi având în vedere circumstanţele economice, respectiv visteria goală şi apetitul românului pentru cât mai multe maşini în curte sau prin jurul blocului, e lesne de înţeles că taxa nu va fi mică deloc. Ba s-ar putea să fie aşa de babană că mulţi vor încerca să scape de maşini la preţuri derizorii. Evident, guvernanţii se pricep mai bine decât noi. Dar nu pot să înţeleg de ce anume au lăsat pe români să umple ţara de rable după care să vină cu o taxă nesimţită. E genul de acţiune care seamănă mai mult cu o capcană şi duce cu gândul la premeditare. Mi-i şi închipui pe „experţii” Guvernului (ai lui Dragnea) urzind ceva de genul „Să-i lăsăm întâi să se umple de maşini şi după aceea trecem la jumuleală”. De asemenea, e greu de priceput de ce taxa auto se cheamă şi taxă pe poluare, în condiţiile în care banii nu vor fi folosiţi pentru combaterea efectelor poluării, respectiv împăduriri, modernizări ale infrastructurii – când mergi pe un drum „ca-n palmă” poluezi mai puţin – eventual reciclarea rablelor, ci vor fi direcţionaţi la bugetul de stat. De unde băieţii deştepţi îi vor repartiza acolo unde vor primi îndrumări – altele decât cele prevăzute de programul de guvernare – dar în niciun caz nu vor fi folosiţi pentru a proteja mediul sau pentru reducerea poluării. Practic, mediul nu va fi băgat în seamă. N-are decât să se descurce singur sau să fie ajutat de voluntari. Guvernul va astupa nişte găuri şi va recompensa nişte slugi credincioase. Bani obţinuţi uşor, fără prea multă bătaie de cap. Din buzunarul cetăţeanului, normal. Care s-a bucurat că şi-a adus o maşină ieftină „din afară”. Cât de scump înseamnă ieftin o să afle curând. Foarte curând.
