Un pas din trei a fost făcut

0

Virgil COSMA

jurnalist

A trecut, aşadar, un an de la alegerile parlamentare, iar rezultatele sunt încă şi mai proaste decât ne temeam atunci. Câştigătorii din decembrie 2016 au minţit cât au putut, fie direct fie prin omisiune, au manipulat, au sucit minţile unei cincimi dintre alegători şi – profitând de faptul că celelalte patru cincimi nu au avut o opţiune clară – şi-au permis să abuzeze de încrederea acordată, înfăptuind ceea ce în termeni juridici se cheamă înşelăciune. Cu ce ne-am ales după aproape un an de la aplicarea  programului care promitea marea cu sarea? Cu dărâmarea statului de drept prin violarea independenţei justiţiei, cu inventarea a tot felul de fantome care „împiedică” realizarea măreţelor obiective (ba Soros cu ONG-urile lui otrăvite, ba multinaţionalele, ba instituţiile bancare, ba mişcarea #rezist, ba mai ştiu-eu-cine), cu întoarcerea ţării cu fundul în sus prin aşa-zisa „revoluţie fiscală”, cu sute de mii de oameni antrenaţi zile în şir în proteste de stradă, cu sindicatele şi patronatele nemulţumite, cu România arătată din nou cu degetul în Europa şi chiar şi de către  Departamentul de Stat al SUA, cu presa mare naţională într-o stare jalnică, fie aservită şi jegoasă, fie în pragul colapsului economic, cu spitale în care pacienţii mor din lipsă de medicamente, cu elevi fără manuale la două luni de la începerea şcolii, cu casiere la şefia Rompetrol Rafinare şi secretare la conducerea Ministerului de Interne, cu tot felul de pile, rude şi amante în posturi cheie ale statului, cu jignirea inadmisibilă a fostei rezistenţe împotriva comunismului şi cu multă ură şi dezbinare între români şi români. Cu toate astea ne-am ales într-un sfert din mandat. Mă întreb dacă după celelalte trei sferturi vom mai fi membri NATO şi UE.

Grupul cvasi-infracţional de la vârful PSD-ALDE, constituit în urma deturnării esenţei votului popular din 11 decembrie 2016, dă în aceste zile votul final legilor justiţiei. În aşa fel modificate încât să legalizeze infracţiunile în cascadă ale celor care îl compun şi să îi scape de dosare, de iminenţa puşcăriei, îndeosebi pe fruntaşii Dragnea, Tăriceanu şi camarila care îi însoţeşte în orice mişcare. Ei şi comunicatori lor ne tot repetă până la saţietate că nu ştim exact ce se votează şi că protestăm în necunoştinţă de cauză, împiedicându-i să ducă la îndeplinire o misiune istorică. Atâta doar că aceşti parlamentari şi partidele pe care le reprezintă suferă de o imensă criză de credibilitate. Un sondaj făcut public de Mirel Palada îi creditează cu o prăbuşire de la 20% la 9% încredere populară. Bine, nu-i cazul să ne formalizăm de rezultatele publicate de Sociopol, ştiută fiind amiciţia lui Palada cu Victor Ponta şi aversiunea acestora faţă de noul mic Ceauşescu, însă chiar şi  distorsionate, rezultatele nu pot radical diferite faţă de adevăr.

În plus, om fi noi, în interiorul graniţelor, în necunoştinţă de cauză, dar ce să vezi? Nu numai Departamentul de Stat al SUA i-a tras recent de urechi pe liderii de la Bucureşti ci, chiar ieri, Consiliul Europei a anunţat că măsurile luate de majoritatea PSD-ALDE, de modificare a legilor Justiţiei, vor fi evaluate pentru că „schimbările ar putea afecta lupta împotriva corupţiei şi independenţa sistemului judiciar” şi reprezintă „un risc major”. În final, se cere României ca până la 15 ianuarie să ofere explicaţii pentru schimbările impuse în legislativul ţării. Decizia a fost luată printr-o procedură ad-hoc dedicată nouă şi Poloniei, unde se întâmplă – ce coincidenţă! – exact acelaşi lucru. Procedura este folosită în împrejurări excepţionale, atunci când există ameninţări reale cu privire la modificarea şi scăderea standardelor în lupta împotriva corupţiei în ţările afiliate GRECO (Grupul European pentru lupta împotriva corupţiei) un organism afiliat Consiliului Europei.

„Ce se tot bagă ăia, de ce nu ne lasă în pace?” – o să întrebe suporterii puterii. Păi, fiindcă ei dau banii. Este atât de simplu. Vrem prosperitate, bun simţ pe străzi, bună conduită în instituţii, bună guvernare, dar plombate cu hoţie şi grobianism ca pe la noi. Iaca, parafrazându-l pe celebrul Lascăr Catargiu, spun şi eu acum: aiasta nu se poate! Iar rezultatul atenţionării de la Bruxelles vine şi cu addenda: urmează suspendarea fondurilor de coeziune şi, în cele din urmă, excluderea. Fiindcă, în partea sa economică, bilanţul este şi mai urât decât cel din domeniul legislativ. Bugetul pe 2018 este, potrivit părerilor aproape unanime ale specialiştilor, mult supraevaluat în partea sa de venituri şi mult subevaluat în partea sa de cheltuieli. Adică mincinos, fiindcă celebrele rectificări care vor urma – un fel de cutumă a fiecărui guvern post-decembrist – nu au fost şi nu vor fi decât cârpeli, alimentate fără excepţie din împrumuturi nesăbuite. De aceea, exact ca şi la justiţie, România este astăzi singura ţară din UE aflată sub supraveghere pentru nerespectarea deficitului structural, devierea de la tratatul fiscal şi sfidarea recomandărilor CE. Astfel încât, eu unul nu pot să presupun vreo urmă de bună credinţă şi dorinţă de legiferare onestă din partea unora care, prin ceea ce au făcut şi continuă să facă la adăpostul imunităţii şi privilegiilor parlamentare, calcă în picioare legile deja existente.

 

Deja ai votat!
se încarcă...