Ciprian MITOCEANU
scriitor
Chiar dacă iarna ia autorităţile prin surprindere deşi prima zăpadă serioasă cade prin ianuarie, de un lucru putem fi siguri. Când pe la televizor începe să fie difuzată seria „Singur acasă” se apropie Sărbătorile de Iarnă. „Singur acasă” reprezintă, de ceva mai bine de un deceniu, ceea ce este pentru americani „It’s a Wonderful Life”, acel film din 1946 difuzat în fiecare an cu ocazia Crăciunului. Doar că la noi n-ar prinde filmul regizat de Frank Capra; chestie de cultură şi politică. E mult mai potrivit „Singur acasă”. Mult mai pe gustul românului, înclinat mai degrabă spre frivol decât spre lucruri profunde.
În apărarea lui „Singur acasă” trebuie să precizez că a aterizat pe meleagurile noastre după ce am scăpat de regimul Ceauşescu (indiferent ce ar spune unii, de comunism încă nu ne-am vindecat) şi exista o deschidere nemaipomenită până atunci către vest, cu aşteptări care de care mai măreţe şi mai distorsionate. Pentru mulţi „Singur acasă” a fost un soi de răspuns. Prima „mizerie” a capitalismului decadent căreia i s-a făcut publicitate „la greu” cu rezultate fantastice în ce priveşte încasările. Prima dragoste, cum s-ar spune. Românii s-au ataşat de acest film care continuă să fie difuzat chiar şi după ce generaţiile care l-au adulat s-au cam săturat de năzdrăvăniile puştiului lăsat de capul lui. Dar acesta pare să fie pe placul noilor generaţii. Şi încă prinde. Plus că cei de pe la televiziuni nu prea au bani să cumpere alte filme, mai de soi. Şi nici interes. Există „Singur acasă”? Ar trebui să fie de ajuns.
„Singur acasă” e mai mult decât un film – şi când scriu asta nu am în vedere seria. E reprezentativ pentru zeci de mii, poate sute de mii de copii din România. Care s-au văzut părăsiţi de părinţi. Nu de acei părinţi grăbiţi din film, ci de părinţii disperaţi că în ţară nu le pot oferi mare lucru. Şi părinţii au plecat peste hotare, lăsându-şi copiii în grija bunicilor sau a altor rude. Unii au fost lăsaţi de capul lor. Singuri acasă la modul cel mai propriu. Şi nu doar pentru câteva zile, de Crăciun. Ci uneori cu lunile sau cu anii.
Lăsaţi de capul lor mulţi dintre copii se pierd. Uneori la modul propriu, dar de cele mai multe ori se pierd pe sine. Lipsiţi de supravegherea şi îndrumarea părinţilor, de controlul acestora, ajung să intre în tot felul de anturaje dubioase şi să fie cercetaţi în dosare pentru fapte din ce în ce mai grave. De la teribilisme de adolescent se ajunge la consum de alcool, droguri, furturi şi chiar crime. Părinţii, copleşiţi de grijile şi lipsurile din ţară, pleacă peste hotare mai ceva ca dintr-o ţară aflată în război. Ştiu că lăsându-şi copiii singuri acasă riscă să-i piardă, dar adesea nu au încotro. Străinătatea nu le oferă prea multe, dar o preferă. Ţara nu le oferă nimic. Şi între două rele se alege răul aparent mai mic.
O relativă bunăstare care vine cu un preţ cumplit. Risipirea acelui viitor pe care părinţii l-au visat pentru copiii lor atunci când au ales să-i lase singuri acasă. Şi au crezut că, dacă le spun să fie cuminţi, să ţină închisă uşa, să înveţe bine şi să se ducă la culcare înainte de ora zece au rezolvat tot. Iar când realizează ce se întâmplă cu copiii lor îşi dau seama că banii nu pot înlocui dragostea unui părinte. De şcoală se alege praful; mulţi abandonează înainte de a termina măcar zece clase şi fug în străinătate, pe urmele părinţilor. Părinţi care sperau să-i vadă realizaţi în ţară, nu muncind pe rupte pentru străini.
Durerea părinţilor, durerea copiilor. Iată ceva ce nu-i interesează pe guvernanţi. În ceea ce-i priveşte ei s-au realizat personal şi şi-au pricopsit odraslele. Încă mai există posturi la stat, încă mai există afaceri profitabile pe banii statului. Încă mai există fraieri care să contribuie la buget.
De cele mai multe ori singurul moment când familiile sunt împreună sunt Sărbătorile. Atunci când familia reunită stă în faţa televizorului şi priveşte la „Singur acasă”. Un film care ajunge să ne reprezinte din toate punctele de vedere, inclusiv în ce priveşte destinul actorului principal. Care din copilaşul adorabil şi poznaş a evoluat într-un soi de vagabond ce ar putea juca oricând în „Singur acasă”. Doar că de cealaltă parte a baricadei. Dar, în ceea ce-l priveşte pe Macaulay Culkin, omul are viitorul asigurat. Cât timp în România se va difuza „Singur acasă” omul mai are o speranţă.
