După 28 de ani, parchetul militar ne spune ce ştiam cu toţii, că în decembrie ‘89, o gaşcă de comunişti au vrut să îl îndepărteze pe Ceauşescu şi să construiască un comunism de tip românesc. Tot felul de nechemaţi au sărit să râdă de cei care au ieşit în stradă. Dincolo de lipsă de respect e vorba de prostie aici, multă prostie. Revoluţia din 1989 a început la Timişoara, cu o revoltă populară. Pe 18 decembrie 1989, studenţii care protestau la Timişoara au avut de înfruntat gloanţele. Nu au avut unde fugi şi au murit. Morţii au fost apoi furaţi din morgă de securişti, incineraţi, iar cenuşa lor aruncată într-un şanţ, lângă Popeşti-Leordeni. Timişorenii nu au renunţat, ci au ieşit şi mai mulţi în stradă, ajungând să fie locuitorii primului oraş liber de comunism din România. Cei care au tras în mulţime nu au fost niciodată descoperiţi de organele de anchetă. I-a descoperit un istoric, în actele armurierului, care avea un opis cu cine a luat arme de la magazie în acele zile şi câte gloanţe. Aproape toţi cei care au tras în timişoreni au fost apoi angajaţi în poliţie sau SRI, după care şi-au trăit (sau îşi trăiesc încă) vieţi liniştite. A urmat apoi Bucureştiul, mitingul de sprijin pentru Ceauşescu, care s-a transformat în mişcare de protest. Noi vedem la televizor imaginile de după 21 decembrie, cu mari mulţimi de oameni pe stradă. Nu prea a fost aşa la început. La început, şi la Timişoara şi la Bucureşti au fost câteva sute de oameni. Cu un curaj nebun, au luptat cu mâinile goale cu securiştii înarmaţi. E o impietate să spui că cei care au murit, cei care au rezistat acolo strigând „vom muri şi vom fi liberi” au făcut-o degeaba. Dacă nu ar fi fost ei, Ceauşescu murea de moarte bună, mult mai târziu. Comuniştii din rândul doi, care îl vroiau mort pe dictatorul ăla imbecil şi semianalfabet, curajoşi cum îi ştim, au stat pitiţi la dos şi au aşteptat să vadă ce se întâmplă. Abia după ce oamenii l-au fugărit pe Ceauşescu a apărut şi „cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă”, Ion Iliescu însoţit de gaşca lui. Însă istoria stă în detalii. Pentru cei care nu mai ţin minte (sau nu ştiu) trebuie amintite cuvintele lui Iliescu la apariţia în studiourile televiziunii române. Cum că Ceauşescu a „întinat nobilele idealuri ale comunismului”. Da, asta ne pregăteau, un soi de comunism cu faţă umană cică, adică mâncare, carne şi unt în vitrine, asta era ideea. Noroc de oamenii care erau în studioul ăla, Dinescu şi Ion Caramitru, printre alţii, care au început să strige „ia mai lasă-ne cu comunismul tău”. Şi aşa au înghiţit, Iliescu şi gaşca lui, democraţia. Cu noduri. Da, în România s-a murit pe stradă pentru libertate. În nici o ţară fostă comunistă nu s-a mai întâmplat aşa ceva. Ce ar fi trebuit să ştim deja e cine a tras şi, mai ales, de ce au mai murit oameni după fuga lui Ceauşescu. Însă nu trebuie să-i uităm pe cei care şi-au dat viaţa pentru libertatea noastră de astăzi. Pentru cei care nu ştiu, să îşi întrebe părinţii sau bunicii ce fel de ţară era România lui Ceauşescu. Şi ce curaj îţi trebuia să ieşi în stradă împotriva sistemului. Iar acum, după 28 de ani de la acele incredibile acte de bravură, în cea mai tristă iarnă de după ‘89, suntem în situaţia în care preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedinte al partidului care a câştigat alegerile este un condamnat penal, cercetat încă în două dosare. Preşedintele Senatului, al doilea om în stat, e un habarnist cercetat pentru mărturie mincinoasă. Parlamentari condamnaţi sau cercetaţi pentru diverse, nu doar corupţie, votează sau fac proiecte de legi pentru oprirea luptei anticorupţie. Ori îşi fac legi pentru propriile interese meschine. Au alături de ei o liotă de politicieni cu probleme penale plus, foarte important, un număr destul de mare de români care nu pricep ce li se întâmplă. Sau nu îi interesează. Cu siguranţă, mulţi dintre dumneavostră aţi ieşit în stradă atunci, măcar după 22 decembrie, ca să sărbătoriţi. Ca să vă luaţi „raţia de libertate”, cum spuneam atunci. Ar trebui „să facem totul”, cum spuneau comuniştii, pentru a ne păstra această libertate. Integral, nu raţionalizată. Nicolae Steihardt spune că „Libertatea nu o poate garanta, până la urmă, nici o lege, nici o constituţie, nici o curte de justiţie (…) Care e chezaşul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor.” Măcar în aceste zile de decembrie ar trebuie să îi dăm dreptate. Şi să luăm aminte.
Raţia de libertate – Cătălin MORARU redactor şef
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Nimic despre decalajele dintre regiuni – Virgil COSMA, jurnalist
Tonul hotărât al premierului, impresia de seriozitate și imaginea de „să facem treabă” se sparg în improvizații administrative și promisiuni pe care nu are...
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Botoșani
cer acoperit de nori
24.5
°
C
25
°
24.4
°
63 %
2.1kmh
89 %
lun
25
°
mar
31
°
mie
29
°
J
26
°
vin
28
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Primăria ar face orice pentru banii din noi locuri de parcare. Inclusiv să blocheze scări sau căi de acces.
EDITORIAL
Tonul hotărât al premierului, impresia de seriozitate și imaginea de „să facem treabă” se sparg în improvizații administrative și promisiuni pe care nu are...
EPIGRAMA ZILEI
Mi-a apărut în vis Nicolaescu
Și am aflat ceva de m-au cuprins fiorii:
Tandemul Iliescu-Isărescu
Îi cere să continue „Nemuritorii”!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...