S-a întâmplat frecvent în istorie ca un popor să fie luat prizonier de propriul conducător. Şi generaţia mea a trăit această experienţă pe vremea dictaturii comuniste, când un singur personaj hotăra totul pentru toţi. Dar, de când cu democraţia, am crezut cu tărie că asemenea ticăloşie pur şi simplu nu va mai fi posibilă. Însă a fost. Băsescu a testat primul, pe faţă, rezistenţa poporului nostru şi a constatat că, indiferent cât a forţat limitele, încă se mai puteau întinde. În mod firesc, de la el a preluat Dragnea ştiinţa şi tupeul de a face tot ce vrea. Constat astfel cu uimire că, faţă de cei doi, cu toată mintea lui de ţăran fără carte, Ceauşescu a fost de fapt un soi de patriot care a industrializat ţara şi a introdus agricultura modernă. Comunistoizii de acum seamănă cu numeroşii comunişti din Epoca de Aur, dar sunt mult mai răi şi mai rapace. Diferenţa este că în democraţia originală românească nemulţumirile pot fi spuse în gura mare fără primejdia de a fi luat de Securitate, bătut, acuzat şi condamnat. Dar şi fără pericolul ca toţi cei aflaţi vremelnic la putere să păţească ceva, să răspundă în vreun fel, pentru faptele săvârşite, pentru corupţie, incompetenţă sau prostie. De regulă, când o lege nu e bună, este schimbată. Legea electorală nu e bună, ne-am convins cu toţii de asta. Aşa că a fost modificată pentru a fi bună, dar nu pentru popor, ci pentru clica de politruci ce se succede la putere. Aşa s-a întâmplat şi cu alte legi. Ultima bătălie este pe cele ale justiţiei. Este de-a dreptul caraghios să dai legi, care favorizează în mod evident o minoritate unită prin doar prin interese, în defavoarea majorităţii, iar apoi să le invoci şi chiar să-i pedepseşti pe cei care îndrăznesc să le încalce. Mistificarea aceasta la scară naţională se face în numele democraţiei. Dar ce treabă avem noi cu democraţia? Pentru asta este nevoie de două sute de ani de cultură democratică, aşa cum au francezii – adică mult mai mult decât cei douăzeci de ani estimaţi de fruntaşul comunist Brucan, la Revoluţie. Ca să avem democraţie trebuie să ne-o dorim, s-o înţelegem şi să fim dispuşi la sacrificii pentru ca să funcţioneze. Iar în acest moment, se pare că prea puţini şi-o doresc, amăgiţi de pomenile nesustenabile de tot felul, ca majorările de salarii bugetare, majorările de pensii, de ajutoare sociale, date de PSD, cu ambele mâini, indiferent la consecinţe. Prin urmare, în numele democraţiei de mucava, Liviu Dragnea şi nu PSD, face tot ce vrea, aproape la fel cum a făcut şi Băsescu. Umple ministerele cu secretari de stat de la el din Teleorman. Împarte şi desface averi. Pune şi dă jos prim miniştri, fără să-i pese de costurile plătite de economia naţională. Ţara întreagă a devenit jucăria lui personală, iar cui nu-i place n-are decât să facă ceea ce au făcut peste cinci milioane de români, adică să plece peste hotare. Eu sunt printre cei care şi-au pierdut speranţa că lucruri bune se vor mai petrece în ţara noastră în viitorul atât de îndepărtat cât pot spera. Nu mai cred că va apărea un lider carismatic şi înţelept care să ne aducă normalitatea, ci vom continua să fim conduşi de şacali cu chip de om, tupeişti, inculţi şi rapace. Nu cred că milioanele de români plecaţi în băjenie pe alte meleaguri se vor mai întoarce, altfel decât în vizită. Nici ei şi nici copiii lor. Nu cred că vom avea vreodată drumuri decente şi autostrăzi, cel puţin nu la noi, în Moldova, care va deveni tot mai izolată, ca un bolnav cronic şi bătrân. Nu cred că vom mai avea medici, în pofida ridicării de noi spitale şi a dotărilor care încep să aducă vag cu cele din Europa occidentală. Dimpotrivă, medicii ni se vor împuţina. Nu cred că vom avea vreodată învăţământ de calitate, cu elevi care să nu mai care kilograme de manuale şi caiete, de dragul celor care le tipăresc şi cu orare supraîncărcate, de dragul păstrării catedrelor. Nu cred că politicienii, poliţiştii, de fapt oricine are o fărâmă de putere nu va încerca să profite de ea pentru a trage foloase care nu i se cuvin, pentru a acoperi, ascunde, minţi. Şi, din păcate, nu cred nici măcar că vocea străzii poate să obţină vreo victorie, pentru simplul motiv că acei care stau în casă sunt cu mult, mult mai mulţi, iar ei sunt mulţumiţi aşa: cei puternici n-au decât să fure dar să le azvârle şi lor o firimitură. O ţară seamănă cumva cu o familie mai mare, măcar prin faptul că vorbim toţi aceeaşi limbă. Cei mai mulţi dintre noi trăim şi între aceleaşi graniţe. La şcoală am fost învăţaţi ce ţară frumoasă şi bogată avem, cu oameni deştepţi şi primitori, o adevărată mândrie. Acum o sută de ani, la Marea Unire, străbunicii noştri, pe bună dreptate, plesneau de mândrie. Însă în anul Centenarului nu cred să mai fie prea mulţi dintre urmaşii lor mândri că sunt români. Eu tocmai v-am spus de ce.
Mândria de a fi român – George LAZĂR director
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Botoșani
cer senin
7.7
°
C
9.6
°
7.1
°
90 %
0.8kmh
5 %
sâm
18
°
Dum
20
°
lun
21
°
mar
21
°
mie
15
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Cei de la spital au blocat accesul pentru maşinile ce încurcă pompierii ca să iasă şi ei măcar o dată bine la simularea de...
EDITORIAL
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
EPIGRAMA ZILEI
Ne țin calea, mai mult goale,
Cu sânii în vânt, frivoli,
Unele ne bagă-n boale,
Altele în ... boli!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...