S-a întâmplat frecvent în istorie ca un popor să fie luat prizonier de propriul conducător. Şi generaţia mea a trăit această experienţă pe vremea dictaturii comuniste, când un singur personaj hotăra totul pentru toţi. Dar, de când cu democraţia, am crezut cu tărie că asemenea ticăloşie pur şi simplu nu va mai fi posibilă. Însă a fost. Băsescu a testat primul, pe faţă, rezistenţa poporului nostru şi a constatat că, indiferent cât a forţat limitele, încă se mai puteau întinde. În mod firesc, de la el a preluat Dragnea ştiinţa şi tupeul de a face tot ce vrea. Constat astfel cu uimire că, faţă de cei doi, cu toată mintea lui de ţăran fără carte, Ceauşescu a fost de fapt un soi de patriot care a industrializat ţara şi a introdus agricultura modernă. Comunistoizii de acum seamănă cu numeroşii comunişti din Epoca de Aur, dar sunt mult mai răi şi mai rapace. Diferenţa este că în democraţia originală românească nemulţumirile pot fi spuse în gura mare fără primejdia de a fi luat de Securitate, bătut, acuzat şi condamnat. Dar şi fără pericolul ca toţi cei aflaţi vremelnic la putere să păţească ceva, să răspundă în vreun fel, pentru faptele săvârşite, pentru corupţie, incompetenţă sau prostie. De regulă, când o lege nu e bună, este schimbată. Legea electorală nu e bună, ne-am convins cu toţii de asta. Aşa că a fost modificată pentru a fi bună, dar nu pentru popor, ci pentru clica de politruci ce se succede la putere. Aşa s-a întâmplat şi cu alte legi. Ultima bătălie este pe cele ale justiţiei. Este de-a dreptul caraghios să dai legi, care favorizează în mod evident o minoritate unită prin doar prin interese, în defavoarea majorităţii, iar apoi să le invoci şi chiar să-i pedepseşti pe cei care îndrăznesc să le încalce. Mistificarea aceasta la scară naţională se face în numele democraţiei. Dar ce treabă avem noi cu democraţia? Pentru asta este nevoie de două sute de ani de cultură democratică, aşa cum au francezii – adică mult mai mult decât cei douăzeci de ani estimaţi de fruntaşul comunist Brucan, la Revoluţie. Ca să avem democraţie trebuie să ne-o dorim, s-o înţelegem şi să fim dispuşi la sacrificii pentru ca să funcţioneze. Iar în acest moment, se pare că prea puţini şi-o doresc, amăgiţi de pomenile nesustenabile de tot felul, ca majorările de salarii bugetare, majorările de pensii, de ajutoare sociale, date de PSD, cu ambele mâini, indiferent la consecinţe. Prin urmare, în numele democraţiei de mucava, Liviu Dragnea şi nu PSD, face tot ce vrea, aproape la fel cum a făcut şi Băsescu. Umple ministerele cu secretari de stat de la el din Teleorman. Împarte şi desface averi. Pune şi dă jos prim miniştri, fără să-i pese de costurile plătite de economia naţională. Ţara întreagă a devenit jucăria lui personală, iar cui nu-i place n-are decât să facă ceea ce au făcut peste cinci milioane de români, adică să plece peste hotare. Eu sunt printre cei care şi-au pierdut speranţa că lucruri bune se vor mai petrece în ţara noastră în viitorul atât de îndepărtat cât pot spera. Nu mai cred că va apărea un lider carismatic şi înţelept care să ne aducă normalitatea, ci vom continua să fim conduşi de şacali cu chip de om, tupeişti, inculţi şi rapace. Nu cred că milioanele de români plecaţi în băjenie pe alte meleaguri se vor mai întoarce, altfel decât în vizită. Nici ei şi nici copiii lor. Nu cred că vom avea vreodată drumuri decente şi autostrăzi, cel puţin nu la noi, în Moldova, care va deveni tot mai izolată, ca un bolnav cronic şi bătrân. Nu cred că vom mai avea medici, în pofida ridicării de noi spitale şi a dotărilor care încep să aducă vag cu cele din Europa occidentală. Dimpotrivă, medicii ni se vor împuţina. Nu cred că vom avea vreodată învăţământ de calitate, cu elevi care să nu mai care kilograme de manuale şi caiete, de dragul celor care le tipăresc şi cu orare supraîncărcate, de dragul păstrării catedrelor. Nu cred că politicienii, poliţiştii, de fapt oricine are o fărâmă de putere nu va încerca să profite de ea pentru a trage foloase care nu i se cuvin, pentru a acoperi, ascunde, minţi. Şi, din păcate, nu cred nici măcar că vocea străzii poate să obţină vreo victorie, pentru simplul motiv că acei care stau în casă sunt cu mult, mult mai mulţi, iar ei sunt mulţumiţi aşa: cei puternici n-au decât să fure dar să le azvârle şi lor o firimitură. O ţară seamănă cumva cu o familie mai mare, măcar prin faptul că vorbim toţi aceeaşi limbă. Cei mai mulţi dintre noi trăim şi între aceleaşi graniţe. La şcoală am fost învăţaţi ce ţară frumoasă şi bogată avem, cu oameni deştepţi şi primitori, o adevărată mândrie. Acum o sută de ani, la Marea Unire, străbunicii noştri, pe bună dreptate, plesneau de mândrie. Însă în anul Centenarului nu cred să mai fie prea mulţi dintre urmaşii lor mândri că sunt români. Eu tocmai v-am spus de ce.
Mândria de a fi român – George LAZĂR director
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Botoșani
câțiva nori
20
°
C
20
°
19.4
°
66 %
1.4kmh
24 %
D
34
°
lun
34
°
mar
31
°
mie
28
°
J
27
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Un semn clar că şi pe trecere trebuie să fii cu ochii-n patru să n-o păţeşti.
EDITORIAL
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
EPIGRAMA ZILEI
La cât de mulți a arestat
Gânditu-m-am că s-ar putea
Să aibă ADN schimbat
În ... DNA!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...