„Dacă aceste demonstraţii acreditează ideea că România este instabilă, că e o ţară neguvernabilă, toată lumea pierde”. Acesta a fost mesajul transmis obsesiv de Ecaterina Andronescu, senator PSD, vicepreşedinte al partidului şi singura persoană din conducerea puterii care a avut curajul să iasă public şi să comenteze faptul că zeci de mii de români au cerut sâmbătă seară ca legile justiţiei şi codurile penale să nu fie modificate în favoarea politicienilor corupţi. În esenţă, mesajul Ecaterinei Andronescu este corect, pentru că nici o ţară normală nu se poate bucura de o imagine pozitivă când de un an de zile populaţia iese cu zecile de mii în stradă pentru a protesta faţă de abuzurile legislative ale puterii, darămite România care este sub monitorizarea MCV a UE tocmai din cauza corupţiei. Cu toate acestea, Ecaterina Andronescu a încercat să paseze responsabilitatea pe umerii altora, a demonstranţilor şi nicidecum a colegilor săi, care violează cu strigături legislaţia de un an de zile pentru a-i salva pe corupţi şi penali, în frunte cu Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, şefii celor două camere ale Parlamentului, trimişi în judecată de DNA. Ecaterina Andronescu trece cu vederea că deputatul PSD Cătălin Rădulescu propunea recent dezincriminarea a numeroase infracţiuni, printre care şi abuzul sexual, la pachet cu închisoarea în propria vilă pentru corupţi. De asemenea, Ecaterina Andronescu face uitat faptul că împreună cu colegii săi au votat modificarea legilor justiţiei, în ciuda faptului că întregul sistem judiciar a apreciat că noua variantă este mult mai nocivă. Ea face trimitere la Curtea Constituţională, dar, la fel, nu comentează nimic despre faptul că judecătorii de acolo sunt sub „oblăduiala” PSD şi că în ultimul an au dat mai multe decizii cel puţin ciudate. Ecaterina Andronescu îi acuză pe tinerii care şi-au cerut în stradă dreptul la un viitor normal în ţara lor de stricarea imaginii ţării, dar nu spune nici o şoaptă despre faptul că, într-un singur an, partidul din care face parte a schimbat doi premieri, propunându-l acum pe al treilea. Nu spune nimic despre faptul că Mihai Tudose şi-a dat demisia cu câteva ore înainte de întâlnirea cu premierului japonez Shinzo Abe, trimiţându-l pe acesta la plimbare prin Muzeul Satului. Ca informaţie de context, aceasta era prima vizită a unui prim-ministru nipon din ultimul secol şi prevedea mai multe întâlniri cu oficialii români pentru facilitarea investiţiilor japoneze pe plaiurile mioritice. Mulţi dintre cei care au protestat sâmbătă seară şi-au cerut scuze de primirea de care a avut parte Shinzo Abe pe site-ul Ambasadei Japoniei. Realitate e că România este de un an de zile neguvernată, nu neguvernabilă. PSD, prin guvernele marionetă Grindeanu şi Tudose, a demonstrat că nu este în stare să conducă ţara. A demonstrat că interesul de partid este mereu superior celui naţional, iar prin noua propunere de premier sfidează pur şi simplu inteligenţa românilor. De fapt, PSD nu mai este un partid, ci o gaşcă, o clică pusă în slujba lui Liviu Dragnea, căruia îi satisface orice hatâr, indiferent de costul pe care trebuie să-l suporte populaţia. Ecaterina Andronescu nu a vorbit nimic despre toate acestea, deşi le cunoaşte foarte bine, drept dovadă faptul că a refuzat nominalizarea la funcţia de premier. În acel moment, ea a fost conştientă că acceptând această demnitate trebuia să fie păpuşa lui Dragnea şi Tăriceanu, lucru care nu prea cadrează cu lunga sa carieră în politică. Dacă pentru acest lucru merită felicitări, în schimb, declaraţia de sâmbătă seară este una de toată jena, deoarece nu poţi să-i scoţi ţapi ispăşitori pentru imaginea României pe cei care îşi doresc o ţară mai bună, care să respecte standardele minime ale democraţiei occidentale. Dar asta e de când lumea, o veche vorbă din înţelepciunea populară spunând că întotdeauna „hoţul strigă hoţul”.