„Dumnezeu, prima oară/Când a plâns printre astre/El a plâns peste ţară/Cu lacrima limbii noastre”. Aşa au cântat minunat şi au recitat de curând frumoşii copii de la liceul gazdă – cel Sportiv (!) – dar şi oaspeţii lor, deja tradiţionali, veniţi de peste Prut, din Pererita copilăriei visătoare a lui Grigore Vieru, pentru a şasea oară şi în acest februarie aniversar, sub titlul „Grigore Vieru – poet al sufletului românesc”. Şi, cum nu se putea altfel, ceremonia a început în acordurile corului Liceului Pedagogic, păstorit şi dirijat de către ubicuul profesor Laurenţiu Palade, maestru sine de ceremonii qua non al sărbătorilor de elită, dar şi al armoniilor prezentului nostru muzical, cel ce duce mai departe performanţele unor înaintaşi precum a fost regretatul profesor Gheorghe Cojocaru. Decorul sălii era, fireşte, şi el adecvat evenimentului, cu imagini şi texte evocatoare pentru marele poet, cu o superbă expoziţie de icoane, cu jerbe de flori, şi stele aurii pe pupitre şi cu însemnele consursului literar ce aduna mulţi copii talentaţi. Şi de ce această sărbătoare tocmai aici, la Botosani, loc deja parcelat la milimetru de mari umbre creatoare? Pentru că Grigore Vieru a venit şi a de-venit şi aici un „cetăţean de onoare fără portofoliu”, după spusa compeurului (de astă dată) Traian Apetrei, aflat într-un adevărat turneu cultural prin toate manifestările, mai vijelios ca oricând. Adică, pe de o parte, prezenţa lui Vieru de multe ori la Botoşani, cu mult înainte de revoluţie, în primul rând cu acel spectacol şi turneu memorabil din vara lui 89, a însemnat un nemaipomenit coup-de-foudre cu publicul botoşănean care l-a primit ca pe un Mesia. Pe de altă parte, el n-a mai ajuns la rând atunci când s-au acordat, de facto, Premiile Eminescu şi titlurile de onoare aferente căci, pe semne că nu va fi îndeplinit criteriile de valoare! Dar nu-i bai, fiecare ediţie a festivalului ce-i poartă numele, ca şi atitudinea publicului vorbesc despre un ataşament de acest oraş cum doar cei aparţinători pot avea. Şi nici nu se poate altminteri, căci dacă este cineva care să poată întrupa cu asupră de măsură spiritul acestui an, cel al Centenarului Marii Uniri, apoi Grigore Vieru este acela, căci el întrupează în eterica şi diafana sa fiinţă devenită umbră sidefie însuşi dorul ardent şi organic de această Unire pe care a dorit-o, a râvnit-o, a visat-o întreaga sa viaţă mai sincer decât oricine altcineva, aşa încât putem spune că el este însuşi simbolul ideal al acesteia. Asta pentru că acest poet şi-a iubit patria cu toate însemnele ei (limbă, scris, cultură, literatură, istorie etc.) şi a luptat pentru ea cu atâta înverşunare cum numai mama poate fi iubită şi apărată. Aşa fragil şi bun ca pâinea despre care a scris atât de frumos, el ar fi fost în stare să ucidă literalmente pe cel ce a întreprins, fie şi în cuvinte, demersul de-a viola fiinţa României atât de venerată de el, ca şi de înaintaşul său de la Ipoteşti, acela care-i dorea sincer şi înalt „la trecutu-ţi mare, mare viitor!”, dovedindu-se astfel amândoi a fi nu numai poeţi, ci şi mari conştiinţe. Despre aceste şi atâtea alte lucruri au cuvântat nu numai elevii, ci şi câţiva dintre oamenii de cultură ai locului, fiecare după ighemoniconul său, precum poeta Maria Baciu, istoricul şi muzeograful frumos cuvântător Gigi Median, profesorii creatori, (unii matematicieni ca Ion Barbu!) Georgică Manole, Gabriel Alexe, Al. D. Funduianu ori venerabilul Ion Ilie ş.a., dar nu o dată, şi profesoara Diana Sofian cea care, împreună cu Traian Apetrei, a asigurat cu talent şi aplomb comperajul manifestării. Desigur că subsemnata n-a fost chemată acolo doar ca martor, deşi era destul şi atât, ci în primul rând, pentru „vina de neuitat” de a-l fi cunoscut îndeaproape pe poetul sărbătorit, de-a fi uneltit şi prilejuit în acele vremi potrivnice prezenţa şi ataşarea lui de oraşul eminescian, pentru calda onoare de-a fi fost numită de acesta drept „sora mea” şi în esenţă, pentru şansa de-a fi împroprietărit ţinutul botoşănean cu amintirea prezenţei sale. Nu contenesc să mă minunez şi să mulţumesc pentru acest semn de graţie ce mi s-a dăruit dinspre Regatul Marilor Poeţi şi de adevărul celor scrise într-un titlu dintr-un alt an căruia, negăsindu-i nici o concurenţă şi nici o obiecţie, m-am văzut nevoită să-l repet şi acum ca unul devenit realitate perenă. Şi asta înţelegând că, într-adevăr, şi aici: „eternitatea sa va ninge mereu imaculat peste luna februarie, prelungind fără hiatus, idealitatea argintiului ianuarie eminescian, ca un simbol al jertfei neîntinate şi al tinderii către perfecţiune”.
Eternitatea ninge imaculat peste luna februarie (II) – Lucia OLARU NENATI scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Boala turismului românesc– Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
Acum ceva timp, prezent fiind pe litoralul românesc, le-am spus câtorva cunoștințe că în anul următor se vor acorda în sfârșit promisele și răspromisele...
Editorial
Între două capcane – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Guvernul României a bifat săptămâna trecută o victorie jenantă: chipurile, a rezistat la patru moțiuni de cenzură consecutive. În fapt, zisa victorie s-a concretizat...
Editorial
Rusia ne-a returnat AUR-ul. Atacul Rusiei asupra Poloniei, turnesol pentru Simion – Cristian Pantazi, jurnalist
Redacţia -
„Înarmarea iluzorie și escaladarea conflictului în Ucraina, pe termen nedeterminat, nu va duce decât la mai multe atacuri. Românii și ceilalți europeni sunt sătui...
Editorial
Mai întâi, omoară știrile. Apoi, fă ce vrei – Cătălin MORARU, redactor șef
Redacţia -
Aveam de gând să scriu despre dispariția jurnalismului de bună credință, aspect văzut ca o necesitate de clasa politică, aproape în integralitatea ei, ca...
Editorial
Taxe europene, servicii românești – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
În încercarea disperată de a echilibra un buget din ce în ce mai costeliv, guvernanții au sporit birurile pe pensii, deși este și incorect,...
Editorial
Trepădușii – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Recent, un fotbalista de la FCU Craiova, Vladislav Blănuță, cetățean al Republicii Moldova, s-a transferat la echipa ucraineană Dinamo Kiev. Până aici, toate bune...
Editorial
Exerciții de imagine – Virgil COSMA, jurnalist
Redacţia -
Patru moțiuni de cenzură într-o singură zi. George Simion pare să fi reinventat fitness-ul parlamentar: „azi facem seturi, nu repetări”. Dacă nu reușește să...
Editorial
Pe când un film deștept despre Maria Tănase? – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Nu am fost niciodată de acord cu ideea că în trecut am avut mari actori și acum e secetă totală! Nimic mai fals. Avem...
Editorial
Pizza politică, cine plătește și cine se îndoapă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România trebuie să facă față unui moment cât se poate de delicat, însă se pare că nota de plată va fi decontată tot de...
Editorial
Dictatura proștilor nu este democrație – Dumitru MONACU, scriitor
Redacţia -
Sufocați aproape un semicentenar de o cruntă și apăsătoare dictatură, românii au văzut în democrație suprema formă de organizare a societății când de fapt,...
Editorial
Protest pentru lideri, nu pentru sindicaliști– Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
România e un balamuc total, și asta nu e ceva de dată recentă, e ceva ce s-a cronicizat într-un asemenea hal încât a căpătat...
Editorial
Confuzii fiscale
Redacţia -
În politica românească, paradoxul a devenit regulă. Cazul eliminării impozitului de 1% pe cifra de afaceri pentru multinaționale este doar cel mai recent episod...
Editorial
Jelania lui Emil Constantinescu, cel care ne-a făcut cadou încă un Iliescu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Redacţia -
La timpul potrivit, l-am votat pe Emil Constantinescu cu amândouă mâinile și atunci când a fost declarat învingător am crezut sincer că, în sfârșit,...
Editorial
Verba volant, scripta manent – Cătălin MORARU, redactor șef
Astăzi citiți ultima ediție tipărită a Monitorului de Botoșani. Vom continua în mediul online, pe site-ul nostru și pe paginile noastre de pe rețele...
Editorial
Ordinea și disciplina de partid – Dumitru MONACU, scriitor
Pentru diminuarea și eventual eradicarea haosului instituțional din România este mare nevoie ca pe lângă alte măsuri să fie implementată cu multă sârguință și...
Editorial
De ce pensii trebuia să se ocupe și de care s-a ocupat – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Mai în glumă, dar mult mai în serios, am cam ajuns să mă tem de reformă. Pentru că toate măsurile cu pretenții reformatoare luate...
Botoșani
cer senin
15
°
C
15.5
°
14.6
°
96 %
1.6kmh
0 %
mar
25
°
mie
17
°
J
20
°
vin
23
°
S
26
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
Redacţia -
Acum ceva timp, prezent fiind pe litoralul românesc, le-am spus câtorva cunoștințe că în anul următor se vor acorda în sfârșit promisele și răspromisele...
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...