De parcă nu se ştia – Ciprian MITOCEANU scriitor

În vânzoleala ce precede congresul PSD, ministrul Teodorovici a aruncat o petardă menită să creeze perdeaua de fum – mai cunoscută şi sub numele de paravan mediatic – la adăpostul căreia să se întâmple ce trebuie să se întâmple, doar că fără să se bată toba. Astfel, Eugen Teodorovici s-a autodenunţat (să folosim un termen la modă) şi a recunoscut că a căpătat o diplomă de la Colegiul Naţional de Informaţii, doar că nu prea ştie despre ce fel de diplomă este vorba, pentru că nu a călcat niciodată pe la fabrica de diplome a SRI. Ce-i drept, declaraţia lui Teodorovici este ceva mai veche, dar acum s-a găsit momentul potrivit pentru a o exploata cum se cuvine în interesul partidului şi al cui se nimereşte. Abia acum cei de la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” au decis că trebuie să suspende activitatea Colegiului unde Teodorovici susţine că şi-a obţinut buclucaşa diplomă. Asta pentru că săptămâna cere un paravan mediatic, fiind ştiut că nu e prima dată când cei de la CNI sunt acuzaţi că ar elibera diplome care nu sunt acoperite de studii. S-a mai întâmplat şi în trecut doar că nimeni nu s-a scandalizat, nimănui nu i s-a retras diploma obţinută prin fraudă. Acum Teodorovici a deschis gura şi a şi fost sancţionat cu retragerea diplomei. Evident, oficialii Colegiului au găsit nişte scuze de toată jena. Cică e vorba de vreo greşeală de pe la secretariat, sistemul informatic a dat cu eroare. Cum e posibilă o astfel de greşeală în condiţiile în care Teodorovici susţine că nu a călcat niciodată pe acolo? De unde aveau ei datele necesare pentru a-i elibera diploma? Sunt întrebări incomode, dar la care nu se caută răspuns. E destul că individul a detonat petarda despre care avea impresia că e bombă. Asta pentru că scandalul mediatic nu a fost nici pe departe cel aşteptat. Să nu ne închipuim că Teodorovici, ajuns ministru cu sprijinul cui trebuie, a dat din gură de capul lui. Omul a făcut parte dintr-un plan care a cam dat greş. Deocamdată în presă se vorbeşte mai mult despre mânăriile puse la cale de Dragnea la Congres decât despre situaţia de la CNI. Dragnea are nevoie de linişte pentru a-şi impune oamenii în funcţii cheie. Omul a început să cam tremure, drept dovadă că nu şi-a scos funcţia la concurs, ca nu cumva să se întâmple vreo chestie regretabilă. Cică alegerile vor fi democratice, dar nu prea sunt semne că aşa se vor petrece lucrurile în condiţiile în care Dragnea a decis câţi dintre viitorii vicepreşedinţi trebuie să fie femei, iar dosarele viitorilor candidaţi trebuie aprobate de o comisie de partid controlată de Dragnea. Personajele incomode au fost mătrăşite din partid. La Congres s-a interzis prezenţa celor de la Realitatea Tv. Cică nu mai e spaţiu. De ce n-a fost scoasă din sală una dintre numeroasele Antene – care oricum puteau face schimb de filme – sau televiziunea lui Ghiţă? Gestul „curajos” al lui Teodorovici a fost zadarnic. Asta pentru că a detonat o petardă veche care doar a fâsâit, nu a fumegat. Putregaiul din instituţiile de învăţământ superior e cunoscut de multă vreme. Chiar dacă e vorba de cele de informaţii. Diplomele reprezintă răsplata pentru plata taxelor şcolare şi nu garanţia unor achiziţii intelectuale superioare. O mulţime de politicieni semianalfabeţi au trăit o viaţă întreagă cu liceu, dar pe la bătrâneţe i-a apucat pofta de studii şi s-au blindat cu masterate şi doctorate. Mulţi au trecut prin universitate ca raţa prin baltă, au făcut rost de diplome plătind sume modice; e ştiut faptul că cea mai dificilă întrebare la care trebuie să răspundă un student cu taxă (şi nu doar la universităţile particulare) este „Ai plătit taxa?”. Dacă răspunsul este afirmativ se trece la nivelul superior. Oricare ar fi acesta. De regulă se merge până la capăt. Învăţământul superior e la pământ. La fel şi cel preuniversitar. Dar situaţia s-a învechit şi, deşi e foarte gravă, nu mai impresionează pe nimeni. Oamenii s-au imunizat, s-au obişnuit cu licenţiaţii peste noapte, acei „diplomaţi” plini de doctorate şi ce mai trebuie dar care nu sunt în stare să lege două vorbe. Aşa că… Aşa că mergem înainte. Fără iluzii sau speranţe. Mergem înainte. Şi nu ne mai mirăm de nimic.