Demult se tot vorbește în România despre un proiect de țară. Ultimul a vorbit despre așa ceva Liviu Dragnea la celebrul congres cu miros de comunism al PSD. Proiectul său e cam megalomanic și prevede lapte și miere, plus un viitor luminos pentru România. Doar că mult mai târziu, prin 2040, nu ne-a spus ziua și nici dacă dimineața sau după amiază, ca să știm cum ne programăm activitățile. Și președintele Iohannis a anunțat că lucrează la un proiect de țară acum ceva vreme, dar cum el e mai lent, așa, probabil va fi gata proiectul dacă mai câștigă un mandat prezidențial. Politici convergente comune și transpartinice sunt absolut necesare. Dar nu se va întâmpla așa ceva la noi, cu o societate extrem de polarizată, unde avem doar alb și negru, iar membrii partidelor politice se urăsc cu patimă. Un set de politici comune presupune ca cineva să se așeze la masa tratativelor și să discute. Eu nu prea am văzut mulți oameni în România deschiși la dialog cu tabăra adversă, diferențele sunt ireconciliabile. Pesediștii vor să își impună punctele de vedere, care nu au nici o legătură cu dezvoltarea țării, știm asta. Liberalii vor să îi bulească pe pesediști și să ajungă ei la butoane. Iar cei de pe margine sau actorii politici mai neimportanți nu sunt, efectiv, băgați în seamă. Un al doilea motiv din cauza căruia nu avem un proiect de țară, la fel de important, este strâns legat tot de viața politică. Se presupune că un asemenea proiect este respectat ani de zile, de toate partidele. Și aici apare problema, dușmanul politic se poate lăuda cu realizările altora. Așa că mai bine nu facem deloc, după metoda să ne bucurăm că moare și capra vecinului. Datorită acestui aspect România nu are proiecte. Nici un fel de proiecte care durează mai mult de patru ani de zile. Legea pământului e simplă. Dacă cel care anunță demararea unei investiții nu e același cu cel care taie panglica la inaugurare, nu se face. De aia facem doar bucățele de autostradă, renovări de spitale și nu spitale noi, modernizări de obiective și nu investiții serioase. Ca să fie gata în patru ani. Bun, și ce facem în situația asta, veți spune. Putem face un miniplan de țară, care nu necesită decât acceptul partidelor. Iar asta e cel mai greu. Am avea nevoie, în primul rând, de specialiști puși pe funcții de conducere în urma unui concurs adevărat, nu plantați în scaun de partid. Și care să nu se schimbe odată la patru ani, prin acestă metodă Romînia și-a pierdut orice abilitate administrativă. Haideți să ne gândim la un salariu de director, ministru, 2500-3000 de euro lunar, să zicem. Apoi să ne interesăm de un șef din sectorul privat cu același salariu. Mergeți la acel om din privat și întrebați-l orice, absolut orice din meseria lui. Și vedeți ce și cum vă răspunde. Știm cu toți de diferența asta uriașă, dar meritocrația tot nu prea este iubită. Însă e singura soluție să ieșim din mocirla în care trăim, dirijați de membri de partid. Chiar mai greu decât această schimbare majoră ar fi lupta pentru o lege a educației modernă, care nu se schimbă anual, plus investiții masive în învățământ. Pentru a avea acei specialiști de care pomeneam. Va fi greu, pentru că prostia luptă, prin toate mijloacele, vrea conservare, nu oameni deștepți. Apoi mai sunt necesare niște chestii mai simple. Cum ar fi o stabilitate legislativă, în special în domeniul financiar. Deocamdată, remarcabilul premier Viorica Dăncilă a modificat de patru ori Codul fiscal în două luni. În plus ar fi nevoie de o intervenție minimă a statului în economie. Pentru că statul român este un foarte prost administrator și nu se pricepe să sprijine sectorul privat. Nu mai știu ce președinte american, Reagan parcă, spunea că: ”dacă vezi doi tipi în costum care vin și zic salut, suntem de la guvern și vrem să te ajutăm, înseamnă că trebuie să fugi.” Țările cu economii performante și-au dat seama că trebuie să îi sprijine pe cei din sectorul privat sau măcar să îi lase în pace. Acestă a doua soluție s-ar potrivi la noi, pentru început. Chestiile astea banale și de bun simț, implică dispariția recompenselor pentru membrii de partid, de aia nu vor fi puse în aplicare. Păcat, că am avea o țară ca o floare. Așa că, deocamdată, proiectul de țară se limitează acum la următoarele luni. Deoarece guvernul Dăncilă are probleme stringente, execuția bugetară arată o gaură tare mare, cam la fel ca în anii de criză 2009-2010 și nu prea știe nimeni cum să o acopere. Ca să fie un pic mai limpede, anul trecut, la sfârșitul lui februarie, bugetul avea un plus de vreo 85 de milioane de euro. Acum avem un minus de aproape 1,2 miliarde de euro.
Vrăji despre proiecte de țară
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Nimic despre decalajele dintre regiuni – Virgil COSMA, jurnalist
Tonul hotărât al premierului, impresia de seriozitate și imaginea de „să facem treabă” se sparg în improvizații administrative și promisiuni pe care nu are...
Editorial
De la „framing” la insecte – Dumitru MONACU, scriitor
Trăim niște vremuri în care manipularea prin „framing” este atât de perfid utilizată de diverse entități sau persoane „de bine” încât, în cazul minților...
Editorial
Fraierul patriotic, specie exploatată de sezon – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere proporțiile dezastrului în care a ajuns să se scalde România, e evident că nu doar elevii bursieri, profesorii și directorii de...
Editorial
Pensiile speciale la momentul adevărului – Dumitru MONACU, scriitor
Despre pensiile speciale s-a scris și s-a vorbit atât de mult încât, pe bună dreptate, un editorial cu un așa subiect ar părea la...
Editorial
Un sacrificiu inutil și periculos – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e deloc întâmplător faptul că grosul măsurilor de austeritate lovesc în Educație. Poate puțin surprinzător, în condițiile în care situația în care a...
Editorial
Clasa politică se salvează din nou – Virgil COSMA, jurnalist
Astăzi, în Parlament, noul guvern își asumă răspunderea pentru pachetul de măsuri care trebuie să reducă deficitul țării. Urgența este dată de faptul că...
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Botoșani
cer acoperit de nori
24.5
°
C
25
°
24.4
°
63 %
2.1kmh
89 %
lun
25
°
mar
31
°
mie
29
°
J
26
°
vin
28
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Primăria ar face orice pentru banii din noi locuri de parcare. Inclusiv să blocheze scări sau căi de acces.
EDITORIAL
Tonul hotărât al premierului, impresia de seriozitate și imaginea de „să facem treabă” se sparg în improvizații administrative și promisiuni pe care nu are...
EPIGRAMA ZILEI
Mi-a apărut în vis Nicolaescu
Și am aflat ceva de m-au cuprins fiorii:
Tandemul Iliescu-Isărescu
Îi cere să continue „Nemuritorii”!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...