PSD controlează, direct şi indirect, după cum au fost rezultatele la urne, aproape tot ce mişcă în ţara asta, de peste 28 ani. Să nu uităm că acest partid a câştigat absolut toate alegerile din România şi nu a guvernat doar atunci când toţi ceilalţi la un loc au reuşit să încropească temporar alianţe şi majorităţi parlamentare fragile şi scrâşnite. Drept dovadă, toate s-au prăbuşit la prima zdruncinătură. Chiar şi atunci, în perioadele în care PSD nu a guvernat din Palatul Victoria, eşaloanele inferioare ale administraţiei de stat au aparţinut şi au fost controlate fără întrerupere tot de acest partid. Serviciile secrete, diplomaţia şi justiţia s-au împărţit în găşti coagulate tot pe pilonii marelui partid-mamă (FSN), începând cu PSM, PRM şi până la mai recentele PC (fost PUR), PDL, UNPR sau ALDE. Oamenii care umpleau aceste instituţii aveau de ascuns aceleaşi metehne ca şi activiştii fostului partid comunist, trecuţi in corpore de partea noii puteri. Având filiaţie comună, nu este de mirare că discursul lor public a fost mai mereu acelaşi: noi suntem cu poporul, dar nu putem guverna fiindcă nu ne lasă Opoziţia, Europa, America, Rusia, serviciile secrete, vântul, ploile sau BNR. Adică inventarea, fără încetare, a unor inamici uşor de identificat şi înjurat de către opinia publică. În toţi aceşti ani a pozat în partid al periferiei care se opune centrului, al celor abuzaţi de stat împotriva statului. Şi în toţi aceşti ani statul a fost însăşi PSD. O retorică a dublei măsuri, numai bună de stârnit în permanenţă scandaluri care să escamoteze gafele guvernării, vizibilă şi de pe lună, devoalată în presă de mii de ori fără vreo altă urmare decât că rezultatele au fost mai mereu, cu mici diferenţe, aceleaşi. De cât tupeu este nevoie, cât de prost poţi să iei acest popor, ca să vii acum, când deţii absolut toate pârghiile în stat, să spui că nu poţi guverna fiindcă există un stat paralel care conduce din umbră? Greu de crezut, dar potrivit audienţelor însumate ale celor două televiziuni aflate în proprietatea a doi infractori dovediţi (cărora li se alătură mai nou, stupefiant, televiziunea publică – vezi interviul în direct cu infractorul Ghiţă), sunt mai mult de un milion de români care cred asta, mai presus de orice. Ajutat de nepăsarea celor care tac şi de disperarea celor care fug, Dragnea şi ai lui dau peste cap o ţară întreagă în numele a 18% din electorat. Între timp, potrivit sondajelor încrucişate (adică media pe mai multe case de cercetare socială), nici ăia 18% nu mai sunt în spatele PSD. Şi atunci? Ce se numeşte azi Partidul Social Democrat nu a fost niciodată nici un partid autentic, şi nici pe departe social-democrat. A fost tot timpul doar o etichetă a puterii, sprijinită pe bugetul statului. Deşi a purtat mai multe nume şi a avut grijă ca prin ramuri bine dirijate să acopere o parte cât mai mare a eşichierului politic, nimeni nu s-a îndoit niciodată asupra identităţii sale. PSD este moştenitorul partidului-stat comunist s-a purtat mereu ca atare şi tot aşa funcţionează şi acum. Orice încercare de pasare a responsabilităţii este ridicolă. De aceea a şi devenit principalul partid al oligarhilor postcomunişti, nici nu avea cum altfel. Numai că, având o dependenţă totală de stat, de funcţiile disponibile în aparatul acestuia, de contractele fabuloase care sunt controlate prin aceste funcţii precum şi de unica posibilitate de a-şi răsplăti financiar protecţia în justiţie şi în servicii, PSD se confruntă acum cu cel mai mare pericol al existenţei sale, cel al dezintegrării. Pare prematur ce spun aici, dar – prin delegarea iresponsabilă a puterii către baronii locali, care nu ezită să trimită la Bucureşti reprezentanţi de o prostie înfiorătoare – partidul-stat este pe cale să piardă controlul asupra însăşi bazei existenţei sale. Guvernarea catastrofală (completată recent cu o specialistă în şamanism, meditaţie Reiki şi respiraţie holotropică – nu rîdeţi, este cel mai nou consilier al premierului Dăncilă), care a depreciat leul, a prăvălit bugetul (luna februarie a fost prima cu deficit, după patru ani), a suspendat investiţiile, atacul neîncetat la acea parte a justiţiei care îi poate înfunda pe baroni, transformarea în inamici imaginari ai finanţatorilor reali ai economiei, respectiv Statele Unite şi Uniunea Europeană, nu pot avea decât un singur rezultat final: prăbuşirea economică a statului. Adică tocmai baza de susţinere a PSD în toţi anii de după revoluţie. Ce contează? Se for forma alte partide, vor veni alţii. Poate viitorii vor fi mai buni, mai responsabili. Foarte probabil, însă ce reurse şi cât timp le va lua să repună ţara pe un făgaş normal? Posibila prăbuşire a PSD în propria neputinţă de a-şi fi format cadre capabile de o administraţie măcar decentă, dacă nu performantă, va dezintegra mai mult de jumătate din aparatul de stat, cu care se confundă. Acesta este pericolul real şi dacă Dragnea, pândit acum şi pe plan internaţional de afaceri care au intrat în atenţia procurorilor din alte ţări, nu va fi oprit, vom fi martorii unei prăbuşiri cu mult mai dureroase decât cea din 2008, la care a contribuit cât a putut şi colegul său de guvernare, Tăriceanu. Cine va plăti costurile? Noi, doar nu ei.
Înspre prăbuşirea partidului-stat
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Editorial
Invazia falsurilor – Virgil COSMA, jurnalist
Asaltat de terminologia anglo-americană, publicul este gata să înghită pe nemestecate noțiuni pe care le ia ca atare, fără a le stăpâni pe deplin...
Botoșani
cer acoperit de nori
12.2
°
C
12.2
°
12.2
°
66 %
2.6kmh
100 %
joi
13
°
vin
15
°
sâm
18
°
Dum
19
°
lun
19
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Visul american poate fi trăit oriunde. Chiar dacă e mai mic şi mai gârbovit.
EDITORIAL
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
EPIGRAMA ZILEI
Nu bârfesc, nu-s cârcotaș
Dar vă spun, cunosc un domn
De aicea din oraș
Care-i treaz numai ... în somn !
Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...