O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Lucia OLARU NENATI
scriitor

M-am gândit că aşa s-ar putea intitula o însemnare despre recent încheiatul Congres al Academiei Româno-Americane desfăşurat la Iaşi şi la Ipoteşti în zilele de 26-29 august a.c. Prin muncă, pentru că la pregătirea unui asemenea congres au trudit din greu – unii abolindu-şi vacanţa – organizatorii săi care au ţinut să confere evenimentului un statut de înalte studii superioare încât mai toţi participanţii, fiind absolvenţi de universităţi, şi-au regăsit starea de studenţie înfiorată, proaspătă spiritual, dar şi riguros disciplinată. Şi cum altfel, de vreme ce programul uriaş semăna cu orarele strict liniate de altădată, iar intervalul orar stipulat fiecărui vorbitor îngrădea drastic tentaţia logoreei, obligând la rigoarea esenţelor. Întru coordonarea congresului au fost elaborate din timp două cărţi impozante cuprinzând respectiv: rezumatele traduse în limba engleză ale comunicărilor (Abstracts) şi alta, intitulată Jurnal, cu texte ale participanţilor despre artă şi ştiinţe umaniste.
Manifestarea a început printr-o „masă rotundă” cu participanţi ai publicaţiilor locului, printre care şi Cassian Maria Spiridon, directorul Convorbirilor literare ieşene, dar şi, beneficiind de cuceririle tehnicii moderne, am putut vedea pe ecran şi auzi pe Skype jurnalişti (precun Ben Todică, cineast, om de radio ş.a.), tocmai din…Australia, referindu-se şi el, ca şi cei din sală, la aria de preocupări ale unui om de presă român din depărtate zări, la fel ca şi aşteptatul ziarist Grigore Culian de la New York Magazin.
Deschiderea festivă s-a petrecut în impunătoarea sală de protocol a Primăriei, recte Palatul Roznoveanu, sub arcadele a două imnuri, cel american şi cel românesc, în prezenţa primarului ieşean actual, Mihai Chirica, dar şi a celui de altădată, scriitorul botoşănean Constantin Simirad, a vice-preşedintelui Academiei Române, acad. Bogdan Simionescu şi altor demnitari şi academicieni şi, fireşte, a dnei prof. univ. dr. Ileana Costea de la Universitatea Northridge din Los Angeles, preşedinta congresului. Un frumos concert vocal-instrumental susţinut de o grupă de copii talentaţi, sărbătorirea – tot prin Skype – a nonagenarului şi multilateralului profesor şi academician Constantin Corduneanu, preşedintele de onoare al Congresului, ca şi cupele de şampanie şi uriaşul tort cu imaginea sărbătoritului au încununat somptuos festivitatea.
Programul derulat sub cupola impresionantă a Aulei „Carmen Sylva”, străjuită de minunatul portret în mărime grandioasă al reginei, ca şi cel al regelui Carol I, a cuprins comunicări interesante din multe domenii, precum: arhitectură, artă plastică, literatură, cinematografie, astronomie, diferite domenii ale ingineriei ştiinţifice, muzică, traducere, gramatică, biologie, medicină, ştiinţe sociale, matematică, electronică, economie, politică, ştiinţele educaţiei ş.a. Chiar pentru cei neiniţiaţi într-un domeniu sau altul comunicările se dovedeau cumva atrăgătoare şi interesante, aşa încât doar pauzele de cafea mai atrăgeau participanţii în afara sălii. Cum nu se putea altfel, un larg capitol a aparţinut temei actuale, România în anul centenar, inaugurată de alocuţiunea impresionantă a academicianului Bogdan Simionescu, intitulată Academia şi Unitatea Naţională, îndelung aplaudată, urmată de evocarea scriitorilor implicaţi în Primul război, a eroinelor României Mari, a unor exemple de militari de elită şi mare vitejie, a cauzei basarabene ş.a. În acest context s-a adecvat şi alocuţiunea noastră despre contribuţia intelectualilor botoşăneni la realizarea şi consolidarea Marii Uniri.
Cea de-a treia zi a aparţinut Ipoteştilor, răspunzând aspiraţiei participanţilor de-a se împărtăşi din atmosfera eminesciană a locului, drept care au vizitat cu mare interes toate componentele complexului muzeal. Apoi, în incinta amfiteatrului, s-au desfăşurat comunicări adecvate tematic acestui spaţiu, un interesant workshop despre rolul medierii, precum şi colocviul despre un secol de educaţie în universităţile româneşti, coordonat de Simion Florin Egner, şi care s-a focalizat asupra necesităţii tot mai pregnante a înfiinţării unei universităţi în Botoşani.
De menţionat şi aportul familiei Lazu la desfăşurarea lucrărilor, respectiv artista Lidia Lazu prin susţinerea unui graţios şi original recital artistic eminescian, iar Ion Lazu prin susţinerea mai multor alocuţiuni pe teme avenite şi interesante şi, nu în ultimul rând, prin sprijinul acordat la realizarea volumelor adiacente congresului. De asemenea, în cadrul marelui eveniment au fost expuse mai multe expoziţii realizate în diferite genuri plastice, semnate de creatori precum Jerry W. McDaniel din Los Angeles, Patriciu Mateescu, Smaranda Sechtele şi alţii.
Aflându-mă în situaţia ingrată de-a relata despre propria mea participare la acest program, care s-a referit la pasiunea lui Eminescu pentru muzică, pot menţiona doar că exemplificările muzicale au fost urmate de aplauze.

17 VOTURI - MEDIE: 4,47
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...