1 × 2 =

A password will be e-mailed to you.

Cătălin MORARU

redactor șef

 

Procurorul general Augustin Lazăr este numit „torționar” și „călău” de presa pro PSD, plus trolii și susținătorii pesediști de pe internet. În România de astăzi, extrem de divizată, este foarte simplu să pornești un scandal de acest gen, pentru a abate (a câta oară) atenția de la problemele guvernării.

Așa se ajunge la situații ridicole sau absurde, în care niște lătrăi de la un post tv ce aparține unui securist dovedit, cu acte, îi numește securiști pe useriști, de exemplu, care, în marea lor majoritate, se jucau cu puța în nisip în 1989. De cei care se născuseră zic, că mulți membri USR erau încă în fază de proiect, pe atunci.

Dar să revenim la Augustin Lazăr și la scandalul pornit de la refuzul său de a elibera înainte de termen un deținut politic din penitenciarul Aiud, prin anii ’80. Este evident pentru oricine că epitetele de genul călău și torționar sunt exagerate, omul neavând nici un contact cu deținuții, politici sau nu. Cei care le aruncă în spațiul public profită de faptul că la Aiud – unde tânărul procuror Augustin Lazăr a fost o vreme șeful comisiei de eliberări condiționate – exista și un colonel de securitate Lazăr, însă Gheorghe.

Asta nu îl face pe procurorul Lazăr alb ca zăpada. Perioada de la Aiud lipsește din CV-ul procurorului general, mai întâi. Apoi, Lazăr spune că nu avea de unde ști că dosarul aparține unui deținut politic, ceea ce iarăși e o minciună. Îl respect pe procurorul Lazăr pentru cum a luptat cu leprele astea care conduc țara doar pentru că vor să scape de pușcărie. Însă, în 1989 eram student prin anul trei, nu aveam cinci ani. Drept pentru care știu extrem de exact cum se trăia, ce se știa și ce nu.

Procurorul Lazăr știa, bineînțeles, că e vorba de un deținut politic. Dar decizia Securității era ca acel om să mai rămână în pușcărie, probabil. Și el s-a conformat. Putea să nu fie de acord și am fi discutat astăzi de disidentul Lazăr, nu de procurorul Lazăr.
Fără îndoială că vor sări în sus o mulțime de curajoși care să protesteze. Că e plină România post-revoluționară de luptători anticomuniști, care s-au opus cu curaj regimului. Știm bine că nu e așa, eu am văzut cu ochii mei și comunismul, și luptătorii, și cât de greu a explodat mămăliga în România, cu voie de la Moscova, normal. Așadar, să arunce cu piatra doar cei care au autoritatea morală de a face asta. Iar ăia sunt extrem de puțini. Dragnea, Tăriceanu sau securistul Voiculescu nu se califică, desigur. Nici slugile lor nu ar trebui să deschidă gura.
Nu discut aici alegerile procurorului comunist Augustin Lazăr. Pentru cei mai mulți dintre români, comunismul părea etern, nu se vedea nici o ieșire. Căderea comunismului a fost o surpriză pentru majoritatea românilor, care a început să facă revoluție abia după moartea lui Ceaușescu. Până atunci s-au uitat la televizor, leșinați de frică sau emoție. Așa că înțeleg deciziile tânărului procuror Augustin Lazăr, chiar dacă nu le aprob.

Însă, după 1989, lucrurile s-au schimbat. Perioada de la Aiud trebuia să apară în CV-ul procurorului general. Nu a făcut nimic ilegal, dar îl putem judeca pe baza anumitor considerente morale. Tocmai de aceea, după acest scandal, părerea mea este că Augustin Lazăr nu ar mai fi trebuit să candideze la un al doilea mandat de procuror general.

Așa stau lucrurile, nu îi mai ascultați vrăjiți pe ăia care îl fac pe Lazăr un torționar, nici pe cei care spun că e bun doar pentru că luptă cu PSD. Istoria are un fel anume de a întinde o mână ca să te bată pe umăr, tocmai când crezi că ești pe val și ai uitat complet de scheletele din dulap.

Asta pățește Augustin Lazăr zilele astea, nimic altceva. Am fi scăpat de discuţiile astea, tardive şi oarecum inutile, dacă s-ar fi aplicat ceea ce oamenii cereau în stradă după revoluție și anume punctul 8 al declarației de la Timișoara. Adică plecarea fruntașilor comuniști din viața publică. Nu s-a întâmplat asta, cei care cereau așa ceva au fost numiți golani, bătuți de jandarmi. Mulți, foarte mulți români au aplaudat acțiunea respectivă, ocupați fiind cu pomenile date de Iliescu. Plecarea lui era similară, pentru ei, cu dispariția pomenilor. Dar stați, nu cumva Dragnea a zis zilele trecute că, dacă mai e lăsat în libertate, salariile vor crește în continuare? Ce să vezi, după 30 de ani, tot cu pomenile suntem ocupați.

Apreciază calitatea articolului

22 VOTURI - MEDIE: 4,05
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...