Cătălin MORARU
redactor șef
Scriitorul Dan Lungu nu a fost invitat la discuțiile privind decernarea Premiului Eminescu de către consilierii locali din Botoșani. O consilieră membră a comisiei care se ocupă de regulamentul evenimentului respectiv a anunțat că a luat notă de propunerile scriitorului botoșănean și vor fi discutate în comisie, nu mai are rost să vină și el.
Dan Lungu este botoșănean, trăiește în Iași, e directorul Muzeului Literaturii Române din Iași și profesor la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași. Mai e, de asemenea, scriitor celebru. Tradus în vreo 60 de țări, după cărțile lui se fac filme, fiecare nouă carte a sa e pândită de cititori.
Tot Dan Lungu e și unul dintre organizatorii principali ai Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT). Un eveniment la care vin vreo 600 de invitați, traducători și scriitori din România și din lume, de la scriitori „pe val”, până la câștigători ai premiului Nobel pentru literatură. La FILIT se organizează vreo 500 de evenimente culturale, trebuie coordonați peste 600 de voluntari și, datorită succesului inițial al festivalului, acum se desfășoară sub patronajul Comisiei Europene, dacă nu mă înșel.
Deci, pe lângă FILIT, decernarea Premiului Eminescu e o plimbare în parc, ca organizare. Se face un spectacol unde vine publicul, plus o mână de poeți, se dă premiul, după care majoritatea poeților se îmbată cu sârg la Rapsodia. Adică ar avea ce să îi învețe Dan Lungu cum se face ceva serios, de aia zic.
Dar toate priceperile lui Dan Lungu pălesc, datorită unui mare defect. Este senator USR. De aici jemanfișisme de genul, lasă, dom”le, a trimis propuneri, ce să mai vină să îl suportăm și în ședință, știm noi mai bine. Dacă era băiat orientat și era senator PSD (sau măcar deputat) îl puneau pe Dan Lungu să vorbească, nu în sala de ședințe a CL, ci în Centrul Vechi, la statuie, să îi audă tot poporul înțelepciunea.
Introducerea asta lungă o fac doar pentru a înțelege cum merg lucrurile în politica locală. Prea ocupați de ce se întâmplă pe scena națională, uităm de județul sau de orașul nostru, unde sportul principal în politică este de a-i da la gioale cu orice preț dușmanului. Așa au făcut liberalii când primar era Portariuc, așa fac pesediștii când primar e Flutur. Bucuria cea mai mare este când dușmanul suferă că nu își poate impune proiectele, bune sau rele, nu contează. Mai țineți minte cum Andreea Buiuc, consilier local PSD, și-a făcut poză în timpul ședinței de CL cu comentariul „crapă rânza în liberali” și a postat-o pe Facebook? Așa merg lucrurile, de fapt, asta e bucuria supremă a politicianului local. Să ai grijă ca nu cumva adversarul politic să înscrie puncte. Puncte electorale, evident, care i-ar aduce voturi. Toate astea în timp ce dai din gură ca rața despre binele public și interesul cetățeanului.
Tehnica asta nu se bazează neapărat pe ignoranța noastră, a cetățenilor, cât pe politizarea extremă a tot ce există. Un exemplu. Să presupunem, prin absurd, că Urban Serv nu mai vrea să măture străzile sau să strângă gunoiul. Pe cine înjurați? Pe primar, nu? Dacă ne interesăm mai tare, vedem de fapt că societatea respectivă, a cărui acționar e Consiliul Local (adică noi, cetățenii orașului) aparține PSD, conform algoritmului politic local. Conducerea e de la PSD și primarului nu vor să îi arate nici organigrama măcar. Iar primarul poate doar cere imperios, așa cum îi cere Iohannis lui Dăncilă, ca Urban Serv să măture străzile. Cu același rezultat, probabil.
La orice din orașul acesta se pot aplica asemenea manevre (și chiar se aplică). Și nu de azi de ieri. Și nu doar de către pesediști, deși ei sunt maeștrii zilei. Rezultatele? Cornișa se deschide abia în 2019, teatrul încă în paragină, proiecte întârziate de votul din consiliul local fără vreun motiv, doar ca să crape rânza în unii (sau în alții).
Scriem de mulți ani că e o chestie mizerabilă, care ar trebui să înceteze. Dar șanse sunt din ce în ce mai mici, clivajul ăsta s-a extins la nivel național, puțini sunt oamenii care mai rezistă presiunilor idioate, doar pentru a face ceva pentru comunitatea locală.
Iar noi, cetățenii, obișnuiți sau nu, ne luăm după ei. Mai țineți minte întâlnirea dintre Ponta și Barna de la Bruxelles? Încă mai văd oameni care îl înjură pe Barna sau Ponta pentru acea cafea băută împreună. Cu dușmanul nu se discută, acesta e cuvântul de ordine.
Pot să nu discut cu cineva pentru că e prost ca noaptea, nu îl suport sau că îi pute gura. Dar apartenența la un partid nu e un criteriu și nu poate fi. Intoleranța de acest gen nu a dus la nimic bun, niciodată. Iar la nivel local, pentru că trăim în țara lui Caragiale, această intoleranță este exacerbată, normal. Nu mai vin la nunți liberalii, dacă află că sunt pesediști pe acolo. Și viceversa, să nu cumva să îi vadă șefii că ciocnesc un pahar.
Iar cei mai fericiți sunt useriștii ca Dan Lungu, în situația asta. Cu ei nu vorbesc nici liberalii, nici pesediștii. Indiferent ce au a spune.
