Informații din stările guvernării – Cătălin MORARU, redactor șef

0

Starea de urgență din ultimele două luni a fost, jurnalistic vorbind, o fericire pentru autoritățile locale. Au primit ordin să nu declare nimic presei, drept pentru care exact așa au făcut. Cu mare ușurare. Perioada care tocmai s-a încheiat a fost visul oricărui directoraș, care a putut să îi spună liniștit ziaristului că nu are voie să comunice nimic, să facă cerere la București. Dar, pentru că e stare de urgență, răspunsul nu îl va primi în zece zile, cum spune legea, ci în 60 de zile.

Adică, pentru a fi mai limpede, aproape trei sferturi din ce ați citit în ziar în ultimele două luni ar fi apărut (teoretic, cel puțin) în lunile mai și iunie. Pentru că asta a făcut guvernul (idee la care s-au raliat imediat o grămadă de autorități locale), au împărțit informațiile în două, informații oficiale și restul. Am fost acuzat de multe de când sunt ziarist, dar asta a fost nouă, că public informații neoficiale. Nu de prefect sau de careva de la grupul acela de comunicare, acolo chiar am găsit înțelegere, ci de medici, de angajați de la DSP, de directori de instituții.

Păi, nu asta face un ziarist? Scoate la iveală ce nu e în regulă, ce nu funcționează corect. De unde să facă asta, din comunicate oficiale?

Și pentru că, în ultimul timp, oamenii consumă informația de presă ca pe un dat, ceva care există, de care ei beneficiază, fără să se întrebe cine și cum aduce informația aia la lumina zilei, hai să vedem doar câteva exemple pe care le-ați fi ratat dacă ne rezumam la ce era oficial. Pacientul zero cu coronavirus din Botoșani, nici nu apărea pe lista celor testați, oficial informația a apărut când deja erau 52 de cadre medicale infectate în spital. Dealtfel, când noi scriam că sunt peste o sută de cadre medicale infectate la Botoșani, pe site-ul ministerului sănătății apăreau doar nouă. Nici de secțiile închise din spital nu ar fi știut nimeni, nici de lipsa completă a materialelor de protecție și nici de dezastrul organizatoric de la DSP nu ați fi aflat. Prefectul a ordonat o anchetă imediat după apariția articolelor de ziar, care a dus la schimbarea conducerilor de la spital și DSP. Achizițiile dubioase de prin județ sau de la ministere s-au anulat după ce au apărut în ziar. Dezinfecția făcută de o firmă a juristului DSP tot o necunoscută rămânea. Și multe, multe, altele găsite de noi, la Monitorul, sau de alți ziariști, că nu am descoperit noi tot.

Toate le-am aflat cu multă muncă, în ciuda a tot felul de interdicții și cu ajutorul unor oameni curajoși din sistem, cărora le mulțumim. Însă strategia de comunicare a guvernului a fost complet greșită. Conferințe de presă la miezul nopții, informații extrem de puține, toate astea au dus la momentul actual, în care mulți oameni cred că epidemia nu există, că e doar o păcăleală și am stat în casă degeaba.

Dar starea de urgență a trecut și începe starea de alertă. Am citit legea legată de asta, în diagonală, recunosc. Pentru că am urmărit doar restricțiile impuse de comunicarea de informații către presă. Nu am găsit nici una, la prima vedere. Așa că vacanța pentru autoritățile locale s-a cam terminat. Vrem – și noi și cititorii noștri – să știm o mulțime de lucruri. Despre bolnavi, despre testări, despre medicație și multe altele legate de boala asta nenorocită. Sau de restricțiile impuse, eu, de exemplu, nu sunt complet de acord cu interzicerea călătoriilor între localități. Nu văd noima, pot purta mască și la Botoșani și la Iași. Poate este un motiv și ar fi foarte bine să îl aflăm.

În general, oamenii – din Botoșani sau din țară – s-au comportat admirabil în ultimele luni. Din varii motive, pe care le-am tot pomenit. Dar important e rezultatul, în fond. Însă nivelul de frustrare din societate este extrem de ridicat. Pentru că vedem cum epidemia e tratată politic. Liberalii fac ce fac pentru a câștiga alegerile, iar pesediștii critică absolut orice măsură guvernamentală din același motiv. Ba mai sunt și niște nebuni cărora parcă le pare rău că nu sunt mai mulți morți, ca să schimbe guvernul.

Ori experiența ultimelor luni ar trebui să le arate politicienilor că bâlbele sau chiar măsurile flagrant greșite – la nivel local sau național – au fost privite de oameni cu oarece îngăduință. Că nu toți românii sunt proști, foarte mulți au înțeles că e o situație cu care omenirea nu s-a mai întâlnit, e normal să greșești, toată guvernele din lume încearcă tot felul de strategii, unele de succes, altele nu.

Însă este nefiresc să îi consideri pe cei care te-au votat un fel de copii limitați care nu înțeleg ce li se întâmplă și să îi tratezi ca atare, fără să le comunici nimic important. Teama asta că cetățenii nu vor înțelege sau vor reacționa disproporționat este nereală și ultimele două luni au demonstrat asta, oarecum. Dar dacă vom continua să fim tratați ca niște copii neștiutori, probabil vom începe să ne și comportăm ca atare. Mulți au început deja. Și nu prea mai pot fi recuperați.

 

 

 

 

+15 -1
se încarcă...