România a revenit la viaţă pentru câteva zile odată cu sfârşitul stării de urgenţă. Milioane de români s-au bucurat weekend-ul trecut de „raţia de libertate”, pentru că, de astăzi, intrăm într-o nouă stare, de semidictatură de această dată, botezată pompos „stare de alertă”.
Situaţia pandemiei cu coronavirus este una gravă cu adevărat, dar restricţiile la care a fost supusă populaţia şi abuzurile care s-au făcut în numele sănătăţii generale au fost mai grave. A fost un atentat la libertate, chiar dacă nu ne place să recunoaştem acest lucru.
În numele unei cauze nobile îşi are originea orice dictatură. Da, şi orice dictatură începe cu renunţarea benevolă la o serie de libertăţi. Iar odată ce am renunţat la ele, ne va fi foarte greu să le mai recăpătăm. Aşa s-a întâmplat şi acum. De frica coronavirusului am renunţat la multe, am dat puteri sporite unui guvern, de a cărui lipsă de competenţă începem să ne convingem în fiecare zi, şi instituţiilor de forţă ale statului. Nu ştiu dacă măsurile luate au fost cele mai bune din punct de vedere al sănătăţii publice, deşi mă îndoiesc, dacă stau să mă gândesc că transmiterea bolii la noi s-a făcut preponderent prin unităţile spitaliceşti şi cele de îngrijire a bătrânilor, dar clar e că, din punct de vedere economic, au fost printre cele mai proaste, pentru că au dus la griparea întregului sistem. Repornirea economică va fi greoaie, iar costurile pe măsură. Şi noi vom fi cei care le vom suporta, pentru că „băieţii deştepţi” din jurul puterii s-au adăpat din belşug din prea plinul sau prea golul bugetului. Whatever! Pentru businessurile lor nu e nici o deosebire. Trebuie să aruncăm doar o privire ca să vedem cine stă în spatele importurilor de materiale sanitare, ale cui sunt firmele. Sau ale cui sunt hotelurile care au încasat bani grei de pe urma carantinaţilor, sau cine sunt cei care au asigurat serviciile de catering. Şi lista poate continua.
Mai gravă e senzaţia că patinăm pe o gheaţă extrem de subţire, că ne jucăm libertatea la ruleta rusească şi, în inconştienţa noastră, plusăm acceptând ca în butoiaşul revolverului să fie puse cinci cartuşe din şase posibile. Închidem prea uşor ochii la tot ceea ce se întâmplă acum, la cum este condusă România în funcţie de interesul de partid, de gaşcă, doar pentru că ne-am săturat de cei de dinaintea lor, care nu erau nici ei mai breji. Nu poţi îndrepta lucrurile cu un abuz, pentru că un abuz este un abuz, indiferent cine îl face şi cu ce scop. Un abuz dă naştere la altele şi se extinde în societate mai repede decât coronavirusul. Deci, abuzurile PNL nu sunt cu nimic mai bune decât cele ale PSD. Au exact acelaşi efect nociv.
Zilele trecute, un director de instituţie publică din Botoşani, culmea liberal, a fost scuturat rău de tot doar pentru că a avut curajul să-şi spună punctul de vedere şi să-l facă public pe Facebook. Poate că postarea nu a avut cel mai colocvial limbaj, dar poate că trebuia luată în serios şi nu obligat autorul să o şteargă. Poate că el semnala o problemă de la „firul ierbii”, pe care cei ce ne conduc din turnurile lor de fildeş nu o văd. E grav dacă s-a ajuns deja până în a-ţi interzice să ai un punct de vedere şi să-l exprimi public fără acordul partidului. Asta ne arată că nu suntem bine deloc şi boala asta e mult mai gravă decât Covid-ul, pentru că dacă virusul ăla e mortal într-o proporţie de 5%-6%, pierderea libertăţii duce la moartea clinică a unei naţiuni, care nu va mai simţi decât gustul amar al urii şi frustrării născute din dictatură.
