Specialişti pe toate drumurile – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0

Zilele acestea, mai mult decât oricând, îşi spun cuvântul deceniile în care reforma învăţământului s-a făcut doar pe hârtie, iar investiţiile în Educaţie au fost ca şi inexistente. Trecutul ne ajunge din urmă; nici nu se poate altfel. Practic, s-a asigurat un simulacru de supravieţuire pentru sistemul de învăţământ, considerat strategic doar pentru că dădea şi încă dă bine în declaraţiile electorale. Nostalgicii plâng după vremurile comuniste, întrebându-se unde este calitatea educaţiei de atunci. Marele adevăr e că nici comuniştii nu ne-au vrut foarte inteligenţi, însă ceea ce s-a întâmplat după 1990 depăşeşte orice închipuire. Universităţile private au oferit celor ce de-abia au făcut rost de o diplomă de bac şansa să-şi completeze zestrea de pretenţii cu studii superioare. Diplomele lipsite de acoperirea în cunoştinţe şi abilităţi au oferit însă oportunităţi de nebănuit pentru cei incapabili să urmeze o facultate pe bune, cu consecinţele de rigoare. Învăţământul la foarte mare distanţă şi frecvenţă foarte redusă n-a creat doar impostori, ci mai ales monştri. Indivizi care odată pricopsiţi cu dreptunghiul de tapet intelectual au ajuns să se considere intelectuali adevăraţi şi să se comporte ca atare.

Paradoxal, deşi numărul de absolvenţi de facultate a crescut ameţitor, a scăzut numărul de cărţi citite, de unde se poate trage concluzia că cine nu citeşte până la facultate, n-o va face nici după exerciţiul de crasă impostură numit „licenţă universitară”. Însă asta nu-i împiedică pe impostori să se creadă atât de inteligenţi pe cât grăiesc hârtiile cu pretenţii.

Ignoranţii au fost întotdeauna uşor de manipulat. Instalarea regimurilor totalitare s-a bazat de cele mai multe ori pe mase de manevră, formate din oi docile care mărşăluiau spre abator cu convingerea că fac ceea ce trebuie pentru bunăstarea comună. Însă manipulanţii de profesie îi iubesc pe proştii cu diplomă deoarece aceştia sunt deja îmbătaţi de succesul personal pe tărâmuri intelectuale – parveniţii nu vor considera niciodată că au primit ceva fără să merite, ci că diploma reprezintă recunoaşterea meritelor excepţionale – şi vor refuza sistematic să se informeze din surse serioase. După ce sunt programaţi corespunzător, fac treaba manipulatorilor care îşi permit rânjind să asiste la spectacolul la care nu mai trebuie să contribuie cu nimic. Scenariul e scris, dar regizorul poate pleca în vacanţă; paiaţele îşi fac treaba admirabil chiar şi când sforarii de profesie lipsesc din teatru.

E plină ţara de români revoltaţi pe termoscanare şi izolare socială. S-au umplut reţelele de socializare cu specialişti în teoria conspiraţiei, drept şi medicină care fac scandal atunci când „li se ia temperatura”. Ce-i drept, temperatura unora e mai mare decât coeficientul de inteligenţă, dar piatra a fost aruncată în apă şi undele produse devin tot mai largi. Prostia e mai virală decât coronavirusul şi leacul a fost retras de pe piaţă de guvernanţi cu mulţi ani în urmă.

Românii care se revoltă astăzi că cineva le scanează temperatura corporală sunt cei care au stat cu mâinile în sân atunci când fabricile de diplome au început să distribuie minte la toată lumea. Cică e umilitor să ţi se scaneze temperatura la intrarea în supermarket.

E mult mai umilitor să ţi se pretindă să depui bagajele personale la cuşetă. Asta presupune că toţi cumpărătorii sunt trataţi ca nişte virtuali infractori, care nu vin să cumpere, ci să fure. Dacă de boală nu te poţi feri, apucăturile de hoţ ţin doar de propria persoană. În vestul Europei, în cele mai multe dintre magazine, nici vorbă de cuşete în care să-ţi închizi cumpărăturile făcute în altă parte. În România un singur lanţ de magazine nu te tratează ca pe un potenţial infractor; ţi se cere doar să prezinţi bonul pentru produsele pe care le ai asupra ta. În rest ai parte de cuşete şi eventual de cotrol vizual la bagaje. Fără mandat, evident.

Culmea, impostorii cu diplome pretind studii medicale de la cei care efectuează acest surogat de triaj. Ei, care au făcut studii pe bune şi au muncit pentru diplome. Curios, dar atunci când un ginecolog a ajuns ministru al Agriculturii nu s-au revoltat prea mulţi. Sau au considerat că agricultura românească e dată în mă-sa.

Şi dacă s-ar limita doar la atât, dar refuză să poarte măşti de protecţie antivirală, denumindu-le în derâdere botniţe. Dau peste tine în magazin şi dacă le faci observaţie te iau cu drepturile lor. Ştiu ei mai bine cum stă treaba cu protecţia antivirală. Ce-i drept, la capitolul ăsta au primit consiliere de specialitate din partea unui specialist cu acte în regulă. Cu ceva luni în urmă Adrian Streinu-Cercel spunea despre măşti că nu-s bune de nimic. Tot el încerca să ne convingă că alcoolul sanitar nu e eficient şi Wuhan e doar un punctişor pe harta Chinei. Un punctişor acolo; ce dacă, împreună cu aşezările din imediata apropiere, are o populaţie mai mare decât a României? Acum două zile, prezent la una dintre televiziunile de partid, Streinu-Cercel explica celor interesaţi cum se utilizează corect masca. Să avem grijă de receptorii virali de la nivelul nasului. Păi dacă e aşa de ineficientă, de ce să ne mai chinuim să o purtăm corect? Întreb şi eu prin prisma unuia căruia a memorat setările iniţiale.

E haos general. Măsurile contra pandemiei sunt destul de puţine, dar şi acestea sunt ignorate, în special de cei care se cred prea deştepţi pentru aceste zile. Prea mulţi specialişti lipsiţi de studii de ambele părţi ale baricadei. Unii fac legea, alţii o interpretează. Despre cei care o aplică nu mai vorbesc; mulţi dintre poliţişti parcă sunt şcoliţi de Garcea. Viitorul e tot mai sumbru, dar specialişti de ocazie deja ştiu care e soluţia salvatoare, iar asta ar trebui să ne îngrijoreze. Prea mulţi specialişti, prea puţină educaţie.

+19 -0
se încarcă...