Exemplul cu banii pentru Spitalul Județean Botoșani este caz școală, edificator pentru modul în care funcționează țara noastră. În mare, lucrurile stau cam așa: pentru a primi de la minister banii necesari funcționării spitalului trebuiau făcute niște acte. Raluca Turcan, de la PNL, le-a reproșat celor de la Consiliul Județean că nu au făcut hârtiile. Cei de la CJ au răspuns că spitalele au trecut în subordinea ministerului pe timpul stării de urgență, deci liberalii de la minister și spital să facă actele, nu ei.
Pur și simplu nici nu mai contează cine are dreptate. Nu mai importă că starea de urgență s-a terminat, că de fapt pesediștii sunt șucăriți că le-au schimbat șefii puși de ei din funcții și nici că liberalii nu au făcut nimic în acest caz.
Singurul lucru care NU le-a trecut prin cap actorilor din comedia asta a fost să discute și să găsească o soluție. Asta a ieșit din calcul în primul moment. Niciodată, două sau mai multe instituții publice din România nu au reușit să lucreze împreună pentru a atinge un anume scop. Nu. S-au săpat unii pe alții, au dat vina unii pe alții. Cu zero rezultate concrete.
Adăugați la asta faptul că interesul public, dorințele și nevoile oamenilor nu reprezintă priorități. Plus corupția endemică și, mai ales, prostia. Și ajungem la o rețetă care produce tragedii precum cea din Beirut. Responsabili corupți, proști, dar numiți pe pile și interesați doar de mimat munca ajung să fie nevoiți să se ocupe de aspecte importante. Nu reușesc, pentru că nu știu cum, și oricum funcționează la minima rezistență, nu sunt acolo să muncească. Iar rezultatele sunt cele pe care le trăim, chiar dacă nu de anvergura celor din Beirut. La noi avem de-a face cu nenumărate drame mai mici. Deocamdată.
Luați aminte la acest tip de comportament în care nu contează dacă oameni mor, suferă, își pierd slujbele doar pentru ca politicienii să poată da vina unii pe alții și taxați-l ca atare.
Pentru că nu este vina politicienilor, e vina noastră. Nu e vina politicienilor că nu pot vorbi corect românește. Că au absolvit facultăți de tablă ondulată la 40 de ani, după ce au intrat în politică și au ajuns miniștri sau parlamentari. Că nu înțeleg absolut nimic din ce le explici, chiar chestiuni extrem de simple. Că au ajuns primari și după aia s-au gândit să dea bacul, unde au obținut nota 3.60. Nu, nu este vina lor că sunt gângavi, semianalfabeți și tupeiști. Oamenii s-au prezentat cinstit la alegeri. Noi puteam să îi alegem sau nu. Și i-am ales. Sunt alegerile noastre și trebuie să trăim cu ele. Sau să murim, depinde ce decizii iau respectivii.
Nu cred că partidele pot fi obligate să schimbe listele electorale în așa fel încât să fie mai populate cu oameni normali. Bulgarii, exasperați, au început manifestații ample de stradă și au aruncat cu ouă și roșii în sediile partidelor. La noi, nici asta nu cred că ar avea rezultate imediate.
Dar acest proces al schimbării trebuie să înceapă cu un element esențial. Să nu mai votăm proștii din politică.
Nu trebuie să fii genial ca să faci politică, trebuie doar un pic de decență și onestitate. Iar eu mai am un indicator important. Uitați-vă la cv-ul politicianului pe care vreți să îl votați. Vedeți dacă a făcut școala – nu contează câtă – înainte de a fi intrat în politică. Dacă nu e așa, a ajuns politician întâi și apoi a devenit brusc studios, ceva e în neregulă.
Procesul ăsta e lung și nu e simplu. Dar trebuie pornit. Și ce an ar fi mai potrivit ca „douăzeci-douăzeci”, vorba vestitului premier PSD Viorica Dăncilă. Un an care ne arată destul de limpede, cred, ce consecințe are asaltul proștilor – din toate partidele – la posturi de conducere.
