A venit, nu l-am văzut, a plecat – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0

Trăim vremuri atipice. Pandemia de viroză chinezească n-are de gând să ne slăbească, ba dimpotrivă. Deşi numărul de teste efectuate zilnic este din ce în ce mai scăzut – se pare că cei de la Sănătate au luat de bune aburelile guvernanţilor şi au lăsat-o mai moale cu activitatea – numărul de îmbolnăviri creşte de la o zi la alta. Şi asta în condiţiile în care asimptomaticii nici nu se mai pun la socoteală.

Nu se pun multe la socoteală, în condiţiile în care suntem în plină campanie electorală pentru alegerile locale, acele alegeri care pregătesc drumul pentru cei care îşi vor face veacul în Parlament pentru următorii patru ani. Şi, cât timp e vorba de campanie electorală, toate celelalte nu mai contează. Totuşi, ca urmare a situaţiei sanitare, până şi campania electorală a căpătat nuanţe atipice. Pentru prima dată după mulţi, mulţi ani, alegătorii au fost lipsiţi de atmosfera veselă de festival devenită definitorie pentru astfel de perioade. Barzii populari, ăia care îşi făceau plinul la buzunar cu cântece de linguşit primarii – sincer, nu-mi lipsesc refrenurile din categoria „Dom’ primar, dom’ primar, hai să ne trăieşti” – au fost siliţi să renunţe la concertele programate încă de acum patru ani şi să se înroleze în armata celor care susţin că virusul este o conspiraţie menită să ne lase fără valorile folclorului de conjunctură.

Atipică a fost şi vizita premierului Ludovic Orban la Botoşani. Nu trebuie să uităm că suntem în campanie electorală – având în vedere lipsa festivalurilor şi a lansărilor cu cântec e de presupus că unii dintre noi sunt capabili să ignore prioritatea momentului – şi o astfel de acţiune musteşte de interese politice. Nici nu se poate altfel; precedenta ultimă vizită a unui premier la Botoşani a avut loc cu prilejul alegerilor pentru Parlamentul European. E drept că atunci premier era Dăncilă, dar nu contează, a trecut şi ea prin zonă împreună cu sforarul care-i administra acţiunile. Şi Orban a fost pe atunci prin Botoşani…

Prea puţini au fost cei care au ştiut de vizita lui Orban. Prin presă nici măcar nu s-a vorbit despre vizita acestuia la Botoşani, astfel încât acţiunea ce se dorea a fi un impuls categoric s-a transformat într-o şedinţă de partid ţinută la Cornişa. Practic, Orban a vorbit în faţa oamenilor lui, acei oameni smulşi din propria campanie electorală – acesta este adevărul; sâmbătă a fost o zi propice pentru umblat printre case şi distribuit fluturaşi şi promisiuni. Practic, ultima sâmbătă de campanie când, dacă nu se puteau face multe în adevăratul sens al cuvântului, se putea marca la capitolul agitaţie pe ultima sută de metri. Însă liberalii din teritoriu n-au avut şansa asta; au fost puşi în situaţia de a răspunde „Prezent” la şedinţa fără urmări în ceea ce priveşte rezultatele din teritoriu. Să nu mori de râs când îl auzi pe Orban spunând că „trebuie să ne mobilizăm, să mergem din casă în casă”? Când să faci asta când şeful cel mare te cheamă să-ţi spună ceva ce tu oricum ştiai.

Orban n-a făcut mare lucru la Botoşani. A vorbit oamenilor lui, dintre care mulţi sunt liberali de conjunctură. A înfierat PSD trecând cu vederea peste faptul că în ultima vreme partidul pe care-l ridică în slăvi a racolat o sumedenie de aspiratoare de voturi tocmai de la PSD. Pesediştii sunt de vină pentru toate relele din România şi liberalii sunt soluţia. Oarecum hilară concluzia lui Orban privitor la faptul că un vot neacordat liberalilor este un vot care ajunge la PSD. Cică de vină pentru asta este actuala formulă de vot. Ca să vezi… Nu cumva e şi vina liberalilor pentru această situaţie? Nu ei au votat cu ambele mâini sistemul de majoritate relativă? Fără doar şi poate, să susţii că oamenii trebuie să voteze doar PNL, indiferent de alternative, e o declaraţie făţişă împotriva democraţiei. Dacă se dorea democraţie şi reprezentativitate adevărată, se puteau face schimbările legislative necesare, aşa cum s-a întâmplat atunci când s-a adoptat actualul sistem de vot. Dar nu s-a vrut şi pare să şi convină.

În loc să vorbească despre lucruri concrete, Orban s-a limitat să atace PSD. Cu alte cuvinte, e mai uşor să pari acceptabil când ştii în cine să arunci cu piatra. Pesediştii sunt descreieraţi, mai puţin cei care au ştiut să aleagă corect înainte de alegeri. Abia pe la jumătatea discursului a binevoit să pomenească ceva despre viitor. În următorii zece ani, dacă liberalii pun mâna pe putere, România va avea o evoluţie spectaculoasă. Interesant, dar tocmai în momentul respectiv l-a trădat microfonul. Cârcotaşii ar avea ce spune, deşi Orban a pretins că se descurcă şi fără amplificare. La ce popor era adunat în amfiteatrul de la Cornişa putea vorbi şi în şoaptă, oricum nu deranja pe nimeni.

Concret, vizita lui Orban nu a produs efecte notabile la Botoşani. Primăria Botoşani şi Consiliul Judeţean sunt ca şi câştigate de liberali. „Nu se ştie niciodată” nu are loc în actuala conjunctură electorală. Cu sau fără Orban la Cornişa, liberalii vor câştiga cele două instituţii importante din judeţ. Dar o parte dintre laude vor fi culese de Orban, care numai prin discreta sa prezenţă a reuşit să impulsioneze lucrurile în direcţia dorită.

Orban a ţinut să fie discret. Nu s-a mai plimbat prin oraş, să dea mâna cu pensionarii, să danseze cu domnişoarele dornice de distracţie sau să-i întrebe pe pensionarii cu scutere pentru persoanele cu dizabilităţi cam ce viteză prinde maşinăria din dotare. Până la urmă, o decizie înţeleaptă. Victoria liberalilor e sigură şi n-au dorit să rişte. Premierul a venit, nu l-am văzut, a plecat spre alte orizonturi. Culmea, la Iaşi. Acolo unde a găsit răgazul să fie şi văzut prin oraş. Oare în discurs o fi pomenit de descreieraţii de la PSD? Nu de alta, dar să nu se supere Chirica. O fi el liberal, dar mai are nevoie de ceva timp să se acomodeze.

+14 -2
se încarcă...