Impostură, prostie și, în cele mai multe cazuri, rea voință și promovarea unor interese obscure. Obositorul război PSD versus PNL târâie țara într-o insuportabilă incapacitate de reacție la provocările sanitare, dar și la cele economice și sociale. Zeci de județe, în care primarul orașului de reședință și președintele consiliului județean sunt din tabere opuse, băltesc în noroaie, victime ale contractelor preferențiale niciodată duse până la capăt și au instituții nefuncționale, complet blocate de numirea câte unui adversar care neapărat trebuie dat jos de acolo.
Acum, după alegerile locale, aceste conflicte s-au acutizat. În plină recrudescență a pandemiei, când reacțiile autorităților (plătite regește) ar trebui să fie rapide, energice și punctuale, zeci de șefi de direcții sanitare, inspectorate de învățământ, poliție, parchete, teatre, ape și păduri, stau paralizați în birouri, activând la minima rezistență, neștiind dacă vor fi schimbați sau nu. Aliniat în urma lor, personalul administrativ se comportă la fel și întreaga instituție devine doar o clădire bugetofagă, a cărei eficiență tinde spre zero. De aceea, este imperios necesar ca alegerile generale să se desfășoare cât mai repede, dacă s-ar putea mâine. Indiferent cine va prelua frâiele țării, va trebui să livreze imediat rezultate palpabile, fiindcă toate scuzele penibile de azi nu vor mai exista.
PSD a fost în toți acești 30 ani de la revoluție, cu rare excepții, o piatră de moară în calea progresului. Pentru că a preluat întregul aparat administrativ al comuniștilor, deopotrivă cu structurile lor de forță, a perpetuat și toate avatarurile acelui regim de tristă amintire. Este la fel de adevărat că putea fi constrâns să se reformeze în sensul social democrației europene, cu ajutorul instituțiilor coercitive. Dar nu să spună cineva că trebuie exterminat, scos de pe scena politică, atâta vreme cât acest partid a reprezentat – la toate alegerile ținute în România – mai mult de o treime din electorat.
Cam asta fac liberalii acum, când pare că misiunea supremă asumată de PNL și preşedinte este să scape ţara de PSD. Mai presus de Constituţie, stat de drept, separaţia puterilor în stat și chiar mai presus de urgențele imediate ale țării. Da, au dreptate, alegerile generale trebuie ținute cât mai repede și nu din calculele electorale subliniate de analiști – securizarea scorului de la locale – ci fiindcă, grevată de incertitudini, nicio instituție a statului nu mai funcționează la parametri apropiați măcar de normal. Da, au dreptate, șeful Curții Constituționale este ilustrarea perfectă a politrucului impostor, sluga perfectă care a transformat instituția în cârpa de șters pantofii a celor care l-au numit acolo.
Dar, dacă au dreptate în aceste două privințe, nu înseamnă că pot încerca să-și impună voința politică sărind peste regulile democratice de care tocmai ei fac acum atâta caz. Parlamentul, ales democratic acum patru ani, a votat pentru amânarea alegerilor până în martie anul viitor. Liberalii au atacat legea la CCR, iar arbitrul constituțional le-a respins contestația. Orban și Iohannis au ieșit în public cu declarații virulente la adresa CCR și a Parlamentului. Însă legislativul are dreptul constituţional să emită orice lege crede de cuviinţă, dacă nu încalcă Constituţia. Iar dacă o încalcă, legea este oprită de către CCR. Când sunt aceste instituții „democratice”, doar când decid pe placul PNL?
Nici eu nu sunt de acord cu decizia Parlamentului de amânare a alegerilor și nici nu-mi place componența CCR. Cu toate acestea, bunul simț și răspunderea civică îmi spun că trebuie să le respect deciziile, atâta vreme cât ele sunt în limitele legii. Și, dacă nu vor comite abuzuri condamnabile legal, eu și toți cei ca mine va trebui să așteptăm termenul stabilit democratic și să-i dăm jos. Iar dacă vor plonja pe lângă lege, așa cum au mai făcut-o, să ieșim în stradă, așa cum am mai făcut-o și să apărăm statul de drept. Asta e tot, nu este nevoie ca o țară întreagă să fie paralizată de scandal și să-i fie redusă la zero capacitatea de apărare.
Nu am nici cea mai mică îndoială că șefii celor două partide rivale cunosc prevederile constituționale sau măcar au consilieri pe această temă. Însă ferocitatea cu care PSD a atacat majoritatea măsurilor de limitare a efectelor pandemiei, alimentând diverse teorii ale conspirației, opusă inabilității și gafelor Cabinetului Orban (nu cu mult mai bun decât cel al lui Dăncilă) scot la iveală încă o dată ceea ce întreg electoratul, indiferent de simpatii, știa deja: că ambele tabere sunt interesate doar de scorul electoral și nici pe departe de starea națiunii. Așadar, hai cu alegerile, starea asta de haos politic, economic și social trebuie să înceteze cât mai repede.
