Negocierile pentru formarea noului guvern s-au încheiat surprinzător de repede dacă este să ne luăm după debutul lor, sufocat de orgolii. Amenințați de președinte cu permanentizarea mandatului bravului general Ciucă, care a dovedit că se descurcă excelent și în civilie, liderii panicați ai triumviratului așa numit de dreapta au încheiat abrupt hărmălaia care amintea din ce în ce mai mult de Convenția Democrată de acum 24 ani, cu o înțelegere aparent rezonabilă în raport cu reprezentarea parlamentară a fiecăruia.
În centrul bătăliei au fost banii și puterea, dar pentru liderii PNL și USR, Ludovic Orban și Dan Barna, miza a fost chiar salvarea carierelor personale. Amenințați, fiecare, cu pierderea șefiei partidului, după rezultatele slabe de la alegeri, cei doi au urmărit cu disperare funcții care să îi mențină în sfera puterii, de unde să aibă ceva de oferit membrilor de partid și, în acest fel, să nu poată fi înlăturați. Relaxați, din postura de parteneri inalienabili, maghiarii au ieșit cei mai câștigați din bătălia pe resurse a românilor.
Desigur, tot noi alegătorii vom achita nota de plată a acestei înțelegeri, care nu a putut fi parafată fără mărirea numărului de ministere la 18 și al secretarilor de stat la 80. Cărora li se vor adăuga câteva mii de posturi în agențiile guvernamentale, direcții, inspectorate și prefecturi. PNL va avea premierul, nouă ministere și președinția Camerei Deputaților, USR PLUS a obținut șase ministere, un vicepremier, plus șefia Senatului, iar UDMR va avea un vicepremier și va controla trei dintre cele mai importante ministere.
Propunerea liberalilor pentru funcția de premier a fost stabilită, în cele din urmă, ca fiind Florin Cîțu, actualul ministru al finanțelor, iar acesteia i se vor adăuga apărarea, internele, externele, finanțele, educația, energia, munca, agricultura și cultura. USR PLUS va lua una dintre cele două poziții de vicepremier și transporturile, fondurile europene, sănătatea, economia, justiția, comunicațiile și, contrapondere la funcția rezervată lui Orban, președinția Senatului. Experimentați în negocieri, maghiarii au profitat la maximum și s-au ales cu a doua poziție de vicepremier, plus trei ministere la care nici nu visau: dezvoltarea, mediul și sportul. PNL va conduce Secretariatul General al Guvernului, UDMR va avea secretarul general adjunct, iar șeful Cancelariei va fi dat de USR PLUS.
Pentru Ludovic Orban este o victorie personală majoră. Cu doar o zi înainte el a dejucat puciul filialelor din Ardeal, care vizau îndepărtarea lui din fruntea partidului, extrem de nemulțumite de pierderea ministerelor transporturilor, dezvoltării și fondurilor europene, adică a unor resurse financiare uriașe, în baza Planului Național de Redresare și Reziliență, documentul pe axele căruia vor veni banii de la Bruxelles. Singur Barna a ieșit șifonat, fiindcă s-a ales doar cu funcția de vicepremier, care nu poate fi garantată cu nimic până la viitoarele alegeri, însă colegii lui de la PLUS par să-și fi atins obiectivele.
Ce riscuri avem? Ca Orban să devină un al doilea Dragnea. Poziția de șef al Camerei Deputaților îi va permite să jongleze cu prioritățile legislative, să țină guvernul într-un permanent șah, ba chiar să-l revoce. Mai avem riscul, major și acesta, ca liderii UDMR, mai atenți la colaborarea cu Budapesta decât la cea cu Bucureștiul, să mute prioritățile dezvoltării și fondurile ei uriașe înspre zonele lor de interes. Și, nu în ultimul rând, există și riscul reprezentantul USR PLUS la șefia fondurilor europene să direcționeze finanțarea cu prioritate a proiectelor depuse de colegii săi.
Dar nu aceste riscuri trebuie să ne îngrijoreze acum, fiindcă ele sunt doar potențiale și previzibile. Lor li se vor adăuga multe alte variabile, dependente de fluctuațiile economice interne, de frământările geo-politice, dar și de evoluția pandemiei. Indiferent de scopurile care i-au mânat în luptă și de modalitățile utilizate, e bine că de data asta politicienii au ajuns rezonabil de repede la un consens și nu ne rămâne decât să așteptăm ca presiunile lui Iohannis pentru învestirea celor două camere și a executivului, cu buget și echipe stabile, să dea roade imediate. Altfel, asul din mâneca președintelui, în persoana premierului interimar de acum, poate fi oricând repus pe masa de joc.
