Măsurile timide de austeritate luate de guvernul Cîțu au activat imediat pesediștii și liderii de sindicat (în marea lor majoritate tot pesediști).
Speranța PSD este o fisură în coaliție, pentru a ajunge iar la butoane. Jelaniile legate de austeritate nu sunt legate de grija față de români. Nu l-am văzut pe deputatul PSD Budăi să propună, de exemplu, ca parlamentarii să renunțe la pensiile speciale. Doar se plânge pe internet și propune mărirea salariului minim. Nici președinta CJ nu vine cu soluții, ci doar semnalează că guvernul țepuiește românii. Uitând să menționeze că, ultima oară când am verificat, președintele CJ avea salariu mai mare ca președintele țării și 142 de angajați plătiți regește. Dacă s-a reduce salariile de la consilii județene la jumătate, poate ar fi bani și pentru măriri de salariu minim la restul românilor.
Premierul Cîțu spune că suntem singura țară cu deficit excesiv. Nu e nimic nou aici, știam de multă vreme rezultatele guvernării PSD, plus că nici premierul liberal nu a fost tocmai zgârcit cu împrumuturile externe.
Dar măsurile de austeritate luate sunt câteva picături în ocean. Dispariția tichetelor de vacanță e, de departe, cea mai bună măsură luată de guvern. Pentru că aveam de-a face cu o discriminare clară între stat și privat, în primul rând.
Apoi, e o subvenție fără vreun efect vizibil. Condițiile din turism nu s-au îmbunătățit absolut deloc, prețurile s-au triplat, atât. Iar balanța de cont la turism era pe deficit cu vreo 3 miliarde de euro acum doi ani, dacă punem la socoteală și TVA-ul și impozitul pe profit reduse, că tot subvenții de la stat sunt.
Până și bugetarii erau nemulțumiți, mergi patru zile cu tichete de vacanță în concediu, apoi plătești tot din buzunar niște tarife de cazare absolut nejustificate. Cu banii pe vouchere se puteau face drumuri bune spre destinații turistice, probabil cei din turism ar fi fost mai mulțumiți.
Restul măsurilor de „austeritate” sunt doar niște frecții, deocamdată. Pentru că avem de-a face cu diferențe uriașe între media salarială din mediul privat și de la stat. Mai avem de-a face cu un sistem de salarizare bugetar absolut tembel, unde avem diferențe de mărime de la 1 la 100 între venituri. Nu ai voie, tu pesedist, să plângi de mila românilor, când ai stabilit salarii nete de 81.000 lei lunar la ANES sau 60.000 lei lunar la ANRE, pentru șefi de agenții numiți de parlament. Când ai oameni care încasează o sută de mii de euro anual și lucrează la stat – și nu sunt doi-trei, ci mult mai mulți – retorica asta gen Budăi este absolut jenantă.
În acestă zonă ar trebui să intervină guvernul Cîțu. Dar nu cred că o va face, având în vedere frenezia cu care liberalii își angajează, la rândul lor, clientela politică în instituțiile statului.
După ce s-a stabilit că președintele are cel mai mare salariu din sistemul bugetar au apărut imediat și metodele de a ocoli această prevedere. S-au înființat o multitudine de agenții, care nu trebuiau să respecte legea. Au crescut indemnizațiile pentru consilii de administrație și au apărut noi și noi sporuri la salariul de bază.
Rezultatul acestei politici – care nu aparține doar PSD, evident – a fost apariția unei clase de boieri care au lucrat toată viața la stat, dar crapă de bogați. La care se mai adaugă pensionarii speciali, care puțini au fost, mulți au rămas, că în ultimii patru ani cheltuielile cu pensii speciale au crescut cu 60%.
Cum nu se poate micșora salariul sau pensia respectivilor, că sare în sus CCR, singura soluție rămasă pentru guvernul liberal este dispariția unor sporuri, includerea celorlalte în salariu și, mai ales, impozitarea progresivă.
Salariile nesimțite trebuie impozitate nesimțit, dacă tot e austeritate. Nu aruncăm iar măsurile de austeritate pe cei săraci, cum a făcut Băsescu la criza precedentă.
La toate astea se mai adaugă ANAF. Nivelul de colectare al impozitelor din România este mult, mult sub media UE. Se pierd anual sume uriașe, arieratele nu se recuperează, sumele stabilite de instanțe de plată în procese gen Voiculescu (unde e vorba de 60 de milioane de euro) nu sunt recuperate.
Asta ar însemna măsuri radicale, care ar produce bani la buget pentru investiții, nu doar pentru pensii și salarii. Se va întâmpla așa ceva? Probabil că nu.
Cât despre retorica de partid a șefilor PSD locali, să povestim exemplul primarului PSD de Botoșani Cosmin Andrei. Despre care nu l-am văzut vituperând pe fostul ministru Budăi, deși primarul a fost contra măririi nu știu căror ajutoare pentru elevi, a scumpit taxele de parcare, a fost contra acordării de transport gratuit pentru și mai mulți pensionari din oraș.
Asta înseamnă că primarul e un țepar pentru botoșăneni? Sau e cineva care încearcă să se descurce cu bugetul pe care îl are, fără să facă niște cheltuieli aiurea?
În mod normal, campania electorală, în care se promit pomeni cu nemiluita trebuie lăsată deoparte, pentru o vreme, și de PSD și de PNL sau USR. Dar ce mai e normal în ziua de azi?
