Nu este un secret pentru nici un botoșănean că sarabanda deselor deraieri de tramvaie a avut un rol determinant la alegerile locale pentru funcția de primar de anul trecut. Faptul că s-a ajuns la un moment dat la ziua și deraierea, nu s-a datorat decât indiferenței, neputinței și nepăsării a trei factori de decizie: conducerea societății de profil, Consiliul Local și primarul municipiului. Renunțarea în vara trecută la tramvaie și înlocuirea acestora cu autobuze nu este o soluție de viitor, mai ales azi, când toată planeta este angrenată cu mult sârg în revoluționarea transportului de persoane prin introducerea autovehiculelor electrice. Cum tramvaiul este un mijloc de transport nepoluant și economic, este limpede că renunțarea la acest sistem ar fi o greșeală. De aceea, se impune o analiză serioasă care să se finalizeze cu reintroducerea tramvaielor în circuitul transportului public botoșănean. Ce ar însemna asta? Două probleme mari de rezolvat: prima ar consta în achiziționarea de tramvaie noi, performante. Pentru conducerea societății, Consiliul Local și primar piatra de moară se numește sursa de finanțare. Nu am idee dacă se pot accesa fonduri europene pentru această investiție dar mai sunt și alte … punguțe: cea cu bani guvernamentali și cea cu bani locali. Faptul că primarul e roșu și Guvernul bate înspre galben n-ar trebui să fie o piedică, niște politicieni responsabili ar trebui să știe că prioritățile cetățenilor sunt sursa primară a … culorii votului peste trei ani și ceva. A doua problemă se numește calea de rulare. Ei, aici e aici! Reabilitarea și reconstrucția căii de rulare este un proiect care, în mod normal ar trebui să poată fi finalizat în câțiva ani. Mai exact, după cum se implementează aceste programe în practica românească, proiectul sigur s-ar întinde pe durata a două mandate. Nici asta n-ar fi o problemă dacă, odată demarată treaba, aceste operațiuni de reabilitare s-ar defalca anual, cu termene, distanțe și zone clare, cuantificabile și verificabile de către orice cetățean al municipiului. Din păcate, sunt tare sceptic în ceea ce privește soarta programelor și proiectelor care ies din zona unui mandat. De treizeci de ani, administrațiile, fie ele locale, fie centrale, încropesc proiecte care, musai, trebuie să fie inaugurate și prezentate populației exact în buza alegerilor. Ați văzut cumva, continuitate de pe un mandat pe altul la vreo lucrare sau vreun proiect de anvergură? Eu, sincer nu-mi amintesc așa ceva. Doar pospăială pentru prostirea oamenilor. Mereu-mereu în anul electoral se asfaltează alei și străduțe sau se inaugurează câte un lift, ciot de drum ori vreun podeț de la Cuca-Măcăii! Din aceste motive, proiectul de reabilitare și reconstrucție a căii de rulare se pare că nu va sări din tiparul știut, spre nemulțumirea celor mulți care, peste mai bine de trei ani vor vota și mai abitir formațiuni politice cu formă pronunțată dar fără fond. E limpede că fără o colaborare constructivă între puterea locală și cea centrală, marile proiecte nu pot fi duse la îndeplinire. Și nu pentru că cele două entități nu ar fi animate de dorința de a se sprijini unele pe altele în folosul comunității ci pentru că, istoria recentă ne-a demonstrat-o de n ori, punerea de bețe în roatele adversarilor politici este sport național în România. Tramvaiul la Botoșani nu trebuie să fie nici roșu și nici galben. El trebuie să fie un bun al tuturor trăitorilor din acest colț de țară, un bun pe care îl merită cu prisosință. Asta ar trebui să înțeleagă liderii celor două mari partide! Și încă ceva ar mai trebui să înțeleagă: dacă nu-și conjugă eforturile în a rezolva această spinoasă problemă a transportului în comun, se vor minuna la următoarele alegeri de ascensiunea fulminantă a vreunei mișcări politice în rândurile căreia s-au integrat de necaz și oftică, o mulțime de social-democrați sau liberali. Rezolvați carevasăzică problema trenului … galben-roșu fără cai și, cu îngăduința aproape nelimitată a botoșănenilor, veți mai sta o perioadă la butoane…