E altfel când ai Guvernul tău… – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0
151

„Vă promit că voi strânge o nouă majoritate, după alegeri, care va face asta. Și care nu se va opri la acest lucru, ci se va ocupa de întărirea statului, pentru ca drepturile românilor să poată fi protejate și garantate cu adevărat. Românii cinstiți muncesc din greu, plătesc taxe multe și așteaptă să fie respectați și protejați la ei acasă, așa cum este protejat și respectat orice cetățean european. Statul român poate face asta, dacă este eliberat de incompetență, de clientelism, de corupție și de aroganță”. Klaus Iohannis după tragedia Colectiv.

„Tragedia de la Colectiv a atins cel mai sensibil nerv al naţiunii române. Oamenii, care iniţial au fost doar indignaţi, au devenit revoltaţi. Au aşteptat acţiuni, rezultate, demisii, de ce să n-o spunem, din partea unor politicieni care au eşuat. Oamenii au aşteptat ca cineva să-şi asume răspunderea. Majoritatea politicienilor nu au înţeles aceste cerinţe decât foarte târziu. Accidentele s-au produs pentru că legi şi norme au fost ignorate”. Tot Iohannis, după aceeași tragedie.

„A fost nevoie să moară oameni pentru ca Guvernul să demisioneze”. Da, tot Iohannis. Foarte vocal la vremea când nu avea Guvernul lui. Am așteptat o reacție prezidențială după tragediile din spitalele românești. După incendiul de la Piatra Neamț, soldat cu zece morți, președintele a spus că vinovații trebuie identificați pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete. N-a cerut demisii, nici după nenorocirea de la Matei Balș, deși fără doar și poate era cazul. După ce trei femei au murit în camionul de Terapie Intensivă de la Victor Babeș președintele nici măcar n-a mai reacționat, la fel cum n-a făcut-o nici după evacuarea Spitalului Foișor, executată cu amatorism și în bătaie de joc. Probabil își imaginează că ne-am obișnuit cu astfel de incidente și chiar nu merită să se deranjeze. Nu urmărește cu atenție și îngrijorare ce se întâmplă în spitalele din România, nu cere demisia premierului, deși a făcut-o în trecut, iar numărul victimelor din spitale crește de la o zi la alta.

Cam dezechilibrată balanța exigenței prezidențiale, în condițiile în care Clubul Colectiv era o bombă – da, asta era, o bombă infectă – care funcționa ca urmare a relațiilor dintre autorități și patroni, iar spitalele sunt administrate de stat. Clubul Colectiv era o întreprindere particulară a cărei existență a fost posibilă din cauza corupției din sistem. Autoritățile puteau să o închidă, însă nu au făcut-o. Cu spitalele este însă altceva. Acestea sunt administrate în totalitate de către stat și, prin urmare, dacă există probleme, acestea nu trebuie căutate în altă parte. O mare parte din veniturile românilor ajung în bugetul Sănătății, însă la români sănătate nu ajunge deloc. Pentru contribuții de mii de lei primești analize de vreo zece lei pe an și asta numai în cazul în care laboratorul nu depășește plafonul. Bani pentru Sănătate ar fi, însă sunt drenați către nevoi mai urgente, cum ar fi îmbuibarea clientelei de partid. Despre proasta administrare a ceea ce mai rămâne nu se vorbește. Statul are obligația de a da socoteală pentru fiecare leu încasat de la cei care contribuie la buget, însă așa ceva nu se întâmplă.

Numărul tragediilor din spitale crește de la o zi la alta și vina e aruncată pe pandemia de Covid. Covidul e de vină, nu noi… Noi am procedat ireproșabil. Președintele nu cere nicio demisie. E guvernul lui, cum să facă așa ceva? De vreun an și jumătate are Guvernul lui. Cu toată pandemia și moștenirea pesedistă, trebuiau să se vadă ceva progrese; un an și jumătate e timp mai mult decât suficient. În loc de asta, constatăm cu oroare că liberalii sunt mai rapaci și lipsiți de profesionalism decât cei pe care-i înfierau cât timp făceau opoziție.

Premierul Cîțu l-a atacat pe Voiculescu de la Sănătate, însă a făcut-o bâjbâit, mai grijuliu pentru scaunul propriu decât pentru sănătatea românilor. „Referitor la situația de la Spitalul Foișor. Este vorba de onoare aici, să vedem dacă mai există onoare în România”. Asta după ce, cu doar câteva ore mai devreme, venise cu tromboane de genul „acestă decizie nu se discută, se anunță”. Era vorba de eventuala demitere a ministrului Sănătății. Acel ministru peste a cărui conferință de presă s-a băgat cu propria conferință. Sabotaj și circ cât încape. Până la urmă l-a revocat. Gurile rele spun că a făcut-o din cauză că a încercat să facă puțină ordine în sistem și liberalii nu doresc așa ceva, ba dimpotrivă. Au amante, prieteni, obligații… Faptul că Voiculescu a propus concurs pentru directorii Caselor de Asigurări de Sănătate tinde să le dea dreptate cârcotașilor. De altfel, după demitere, rețelele sociale s-au umplut de mesaje de susținere pentru Vlad Voiculescu.

Nu există coerență, nu există onoare, nu există nimic care să ne dea speranțe. Spitalele sunt ca vai de capul lor, de la autorități nu avem vreo speranță. Și președintele tace… Tace molcom și privește partea plină a paharului mai mult gol. Se întâmplă în mandatul lui, e drept, dar nu contează, de vreme ce oricum nu mai poate spera la altul.

 

 

 

 

Deja ai votat!