Perioada „pamperșilor” – Dumitru MONACU, scriitor

Episodul dramatic petrecut zilele trecute în Botoșani a avut în miezul lui, drept erou de necontestat, un om al legii cu … fustă. Iulia Froicu, acesta este numele polițistei care a reușit să salveze o fetiță de numai trei ani, din mâinile unui alienat mintal care, în scripte (încă!) se numește „tată”. Flerul, ingeniozitatea, calmul și înțelepciunea de care a dat dovadă tânăra în uniformă ne-a demonstrat încă o dată că în poliție nu este neapărată nevoie de burtoși și bătăuși. În stradă sigur nimeni nu tânjește după imaginea lor! La birouri n-au decât să rupă scaunele sau să se bată între ei atunci când se plictisesc de Solitaire. Dar nu despre ce se întâmplă în respectiva entitate de forță vom vorbi astăzi, ci despre cine și cum ocupă scaunele pufoase din vârful ierarhiei oricărei instituții publice. În urmă cu câteva zile, a avut loc la București examenul pentru ocuparea posturilor de șefi ai caselor de sănătate județene. Din cei 33 de candidați, doar cinci au promovat concursul, fapt care, în ochii opiniei publice, a părut ceva senzațional: un examen netrucat! Da, e o minune, dar cu o floare nu se poate face primăvară. Mai ales în acest an de grație 2021, când respectivul anotimp încă ne ține cu căciulile pe cap și cu fularele la gât! Haosul din instituțiile publice din România, birocratismul, corupția, toate sunt instalate de ani buni din cauza managementului de vârf. Parafrazându-l pe bădița Mihai, „indivizi pe care lumea nu putea să-i mai încapă/ Au venit în fruntea noastră doar pentru pământ și apă…”. Firesc și normal ar fi ca orice șef de instituție parașutat pe fotoliul cel pufos să aibă în spate, în afară de propteaua de partid, și niște performanțe în profesia pentru care s-a pregătit în facultate. Altfel, subordonații îl vor aproba la orice gogomănie debitată, vor râde ținându-se cu mâinile de burtă la orice banc răsuflat spus de el și, pe la spate, își vor vedea de interesul lor personal, care sub nicio formă nu are corespondent în fișa postului. Deosebirea dintre un șef numit doar pentru că lipește afișe și un altul pentru că și-a demonstrat competența profesională este exact ca între un antrenor de fotbal care n-a pus piciorul pe minge și altul care, glorie fiind la vremea lui, s-a apucat de antrenorat. Normal că jucătorii vor fi efectiv striviți de personalitatea, dar și de cariera ultimului, și nu se vor mai apuca să … „fure curent”, vorba cuiva! Din păcate, în politica românească, s-a încetățenit obiceiul ca pentru avansarea într-o funcție să predomine un singur criteriu: partizanatul politic. Iată de ce, tot mai mulți ariviști, parveniți intelectual, caută cu disperare formațiunile politice unde, odată ajunși, dau din gură și din coate până ce se fac remarcați de șeful de partid. Din acest punct și până la șefia unei instituții, nu mai e nevoie decât de niște … puncte procentuale electorale. Revenind la subiectul care a deschis această scriere, dar și marea majoritate a emisiunilor de știri din ultimele zile, și anume fapta demnă de toată lauda a tinerei polițiste botoșănence Iulia Froicu, credeți că asta o să cântărească în CV-ul ei? Credeți că peste un timp ar putea fi avansată ca șef de birou sau, de ce nu, ca inspector șef? Răspunsul la această întrebare este retoric: categoric, nu! În primul rând pentru că e femeie și în al doilea rând pentru că nu colindă (pe furiș, cum fac alții!) pe la ușile partidelor atunci când în joc este potul cel mare. Din păcate, atâta timp cât oamenii umblă după partide și nu partidele după oameni, vom vedea cocoțați în fruntea instituțiilor publice tot felul de „specialiști” care, în afară de „munca la partid”, nu știu altceva să facă. Dar-ar Domnul ca modalitatea de susținere a concursului pentru șefia caselor de asigurări de sănătate să se răspândească, mai ceva ca virusul nesuferit, prin toate instituțiile și prin toate zonele țării! Altă făină s-ar măcina la moară! De-abia atunci ar putea începe o reformă adevărată și în politică și în administrație. Ar fi „vânați” oamenii cu adevărat valoroși în profesia lor, ceea ce n-ar fi rău deloc. Tare mi-e teamă însă că ceea ce s-a întâmplat la concursul amintit este „rodul” neînțelegerilor pe candidați dintre PNL și USR PLUS și, ca să nu mai apară încă o breșă în zidul de chirpici care formează alianța, s-a ajuns la această soluție de compromis: concurs pe bune! Vom trăi și vom vedea. Schimbările de șefi sunt încă în fașă, pamperșii politici de-abia fiind scoși la vânzare!