În urmă cu aproape un an, urmărind la televiziunea locală Somax punctul de vedere al reprezentantului firmei de construcții implicate în reabilitarea teatrului, am rămas cu ideea clară că mingea de fapt se află în terenul primăriei, unde este împotmolită rău de tot. La câteva zile, pe celălalt post local, TeleM, reprezentantul administrației locale mi-a întors părerile cu cel puțin 90 de grade: vinovați de trenarea lucrărilor se fac firma constructoare și fosta conducere a primăriei. Afirmațiile fiecărei dintre părți erau susținute cu referiri la fel de fel de documente oficiale, ordine, dispoziții și câte și mai câte dovezi scrise care, din interiorul dosarelor voluminoase, aproape că ne spuneau: vedeți că dreptatea e la noi? Numai că, și într-un caz și în altul, telespectatorii au fost victimele unui flagel foarte periculos, perfecționat la cote maxime după 1989: manipularea prin presă. Este absolut normal ca orice subiect prezentat în mijloacele mass-media să poarte amprenta subiectivismului, atâta timp cât el este conceput și lansat pe piață de către un om sau un grup de oameni. În mod normal și corect, acest tip de subiectivism ar trebui să-și facă simţită prezența numai și numai involuntar pentru simplul fapt că cei implicați în editarea și răspândirea lor nu sunt roboți. Fiecare om din mass-media are anumite simpatii, reticențe, fobii sau păreri preconcepute despre un subiect sau altul. Consumatorul de informații ar trebui să știe treaba asta și să nu ia de bun tot ce se scrie, se aude sau se vede. Din păcate, puterea de discernământ a acestui consumator nu depinde, așa cum ar fi normal, numai de capacitatea intelectuală a individului. Multe sunt variabilele care o influențează: poziția socială, starea materială, apartenența politică, religioasă, dar mai ales canalul utilizat de mass-media. Există, după cum bine se știe, presă scrisă, audio-vizuală și, mai nou, fluxul uriaș de informații din mediul online. Dintre toate categoriile, presa scrisă este de departe cel mai puțin nocivă, informațiile și pozițiile prezentate în cadrul unui articol făcându-l pe cititor să-și pună întrebarea-cheie de boltă: oare o fi adevărat? Această incertitudine indusă va accelera mișcarea rotițelor „craniene” care vor încerca să găsească un răspuns. Faptul acesta devine extrem de benefic pentru individ, „rotirea” pomenită fiind pentru creier la fel cum mișcarea este pentru membre, mușchi sau alte părți anatomice. În zona audiovizualului se schimbă total treaba. Intervin niște factori decisivi care înclină în mare parte balanța înspre direcția dorită de manipulatori. Astfel, o știre radio capătă o mai multă autenticitate dacă este prezentată de o voce plăcută, cu acuratețe, fermitate și intonație specifică, decât dacă este citită mecanic precum buletinul hidrologic de pe vremuri. În cazul televiziunilor, situația este de-a dreptul dramatică pentru cei mai slabi cu duhul, pentru că îngurgitează fără să mestece nici măcar pe o măsea (ideală ar fi fost folosirea măselei de minte!) toate grăunțele otrăvite scoase pe taraba știrilor și talk-show-urilor de către niște mercenari fără caracter numiți cu prea multă îngăduință jurnaliști sau, mai pretențios, formatori de opinie. Manipularea orchestrată de către aceste hiene cu gulere albe se manifestă pe o plajă extrem de întinsă, pornindu-se de la redactarea cu multă viclenie a minciunilor, continuându-se cu oratorie aproape cațavenciană și o mimică atât de expresivă a celui care moderează sau prezintă, că l-ar face invidios chiar și pe neuitatul Louis de Funes. Apoi, invitații! Ei sunt aleși din rândurile celor care sunt cunoscuți ca susținători ai curentului în discuție, erorile de selectare finalizându-se obligatoriu ori cu lavaliera tăiată ori cu mătrășirea din emisiune. În plus față de aceste strategii sunt pregătite pe pupitre fel de fel de documente care, pasămite, ar dovedi fără niciun dubiu că adevărul tocmai și-a făcut cuib sau vizuină pe platourile postului respectiv. Mai nou, pentru a fi și mai convingători, au introdus în circuit și metoda „tablei”, des utilizată în expunerea minciunilor de către Livucu din Teleorman, cel care, în perioada lui de glorie, era pentru orbii lui susținători un adevărat guru. Parcă îl văd cum împărțea el tabla în două și ne prezenta avantajele de netăgăduit ale părții de tablă care îl interesa și pe care o voia imprimată pe creierul telespectatorilor. Demonstrațiile și expunerile de acest gen ar fi constituit apogeul manipulării dacă nu ar fi apărut fake-news-urile din mediul online, aceste progenituri zămislite în urma sexului în grup dintre minciună, diversiune, prostie și net! În aceste condiții, nu-i așa că manipularea – voluntară sau involuntară! – din presa scrisă este ca un … fir de păr în calea uraganului? Iar dacă punem la socoteală și faptul că simplul citit al unui text este un exercițiu pentru creier la fel cum flotările sau genuflexiunile sunt pentru membre, nu-i așa că dintre toate mijloacele de manipulare oferite de către mass-media, presa scrisă este aproape … fecioară? Răspunsul e evident, drept urmare, la bună citire, stimabililor!
Manipularea din mass-media – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Editorial
Invazia falsurilor – Virgil COSMA, jurnalist
Asaltat de terminologia anglo-americană, publicul este gata să înghită pe nemestecate noțiuni pe care le ia ca atare, fără a le stăpâni pe deplin...
Editorial
Praful de pe to(l)bă – Dumitru MONACU, scriitor.
O grevă care nu dovedește nimic. Așa putem aprecia, parafrazându-l pe scriitorul Anton Holban (1902 – 1937), acțiunea sindicală a poștașilor care a pâlpâit...
Editorial
Cine a câștigat din greva poștașilor – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Au intrat poștașii în grevă, iar treaba asta le-a picat greu celor aflați la butoane. Greu, dar tot încearcă să scoată ceva din asta;...
Editorial
EPP adică … efectul posibil pervers – Dumitru MONACU, scriitor
Chiar din start vreau să vă atenționez că titlul editorialului de azi nu are vreo legătură cu partidul popularilor europeni, ci tot cu ale...
Editorial
„Brad Pitt” e peste tot – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Hăhăială generală printre români. O româncuță trecută de șaizeci de ani, stabilită de ceva timp în Spania, a pierdut o mie trei sute de...
Editorial
Am plecat pe drumul Ungariei – Cătălin MORARU, redactor șef
Mai țineți minte cum ne uitam la Ungaria acum 10 - 15 ani? Țară frumoasă, curată, plină de autostrăzi, de stațiuni cu băi termale,...
Botoșani
nori împrăștiați
5.8
°
C
7.6
°
5.5
°
82 %
2.1kmh
46 %
vin
5
°
sâm
14
°
Dum
11
°
lun
12
°
mar
14
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Doina Federovici, de la începutul primăverii, când încă nu știa că anunțase cu patru ani înainte că nu va candida decât pentru un mandat.
EDITORIAL
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
EPIGRAMA ZILEI
Contrar zicalei consacrate
Eu aș descrie-o în alt mod:
Are picioare scurte, poate
Dar sigur e ... miriapod!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...