Risipă și vorbe goale – Ciprian MITOCEANU, scriitor

Cu cât o țară are mai puține resurse, cu atât se va grăbi guvernul să le irosească aiurea. Treaba asta nu e valabilă doar pe meleagurile mioritice; se pricep și alții să risipească puținul pe care îl au de parcă ar avea la dispoziție Cornul Abundenței, însă ca la noi la nimeni. Deși Guvernul se plânge mereu de lipsa banilor, încă nu a făcut pașii necesari în stoparea pagubelor. În ciuda faptului că măsurile s-au relaxat, pericolul n-a trecut. E drept că a scăzut numărul de noi infectați, însă asta s-a întâmplat mai ales datorită faptului că a scăzut și numărul de teste. De sărbători de-abia se mai găseau câte doi-trei infectați pe fiecare județ și știm cu toții că cei aflați la butoane se pricep de minune să măsluiască cifrele oficiale pentru ca, pe hârtie, totul să arate bine.

Românii contribuie cu bani grei la sănătate, însă nu primesc mare lucru în schimbul contribuților. Asta pentru că cei aflați la conducerea țării s-au specializat în sifonarea banilor indiferent de unde provin, mai puțin când vine vorba despre fonduri europene. Comisionul și șpaga au devenit boli atât de grele, încât politicienii preferă să piardă banii puși la dispoziție de Uniunea Europeană decât să facă cu ei ceva util, dar fără să-și tragă partea.

Revenind la sănătate, aceasta devine pe zi ce trece o glumă tot mai proastă. Marea Vaccinare e departe de așteptările premierului și de succesul anunțat oficial. Încă arată bine pe hârtie și de asta s-a ajuns la relaxarea măsurilor, însă guvernanții uită că avem de-a face cu un dușman perfid, care nu ține cont de cifrele și comunicatele oficiale.

Cu grandomania specifică, responsabilii cu campania de imunizare au înființat celebrele centre de vaccinare în săllile de sport. Centre de vaccinare e cam prea mult spus, în condițiile în care acestea oferă mai puțin decât un cabinet de la țară. Te-ai aștepta ca într-un astfel de centru să găsești un echipaj de terapie intensivă sau măcar o ambulanță, gata să intervină în cazul în care apar complicații. E drept că nu au fost prea multe, dar fiind vorba de vaccinuri aflate încă în fază experimentală, nu se știe niciodată și un centru de vaccinare ar trebui să fie dotat la un anumit standard. Nici pomeneală de așa ceva; astfel că e cazul să ne întrebăm de ce anume imunizarea nu s-a făcut încă de la început în cabinetele medicilor de familie. Era mai ieftin, era și mai comod pentru cei care doreau să se vaccineze. Nu mai era cazul să străbați județul de la un capăt la altul sau chiar țara – câțiva bucureșteni au ales să se vaccineze la periferia țării pentru că la ei, acolo, nu au prins loc pe listă.

Era mai simplu, însă n-a fost. Guvernul a ales să împrăștie resursele aiurea, să înființeze centre de vaccinare lipsite de mijloacele necesare de reacție în cazul unei crize severe. Mai nou, au inventat caravane mobile, care se deplasează prin sate și-i înțeapă pe doritori. Sau centre în care te poți vaccina din mașină. Evident, birocrația și tâmpenia n-au pierdut ocazia de a se pune în valoare. Un cetățean care s-a prezentat cu bicicleta la un centru de vaccinare drive-thru a fost refuzat, pe motiv că-i lipsește autoturismul. A reușit să se imunizeze doar după ce a apelat la un taxi.

Risipă cumplită și eficiență minimă. Guvernanții se laudă cu cele câteva sute de cetățeni care au ieșit din casă pentru alte treburi, dar s-au vaccinat pe drum, însă câteva sute de imunizați sunt comparabili cu picătura de apă aruncată în ocean. Relaxarea măsurilor în condițiile în care procentul de imunizați este mult sub necesar și așteptări e o măsură inconștientă, capabilă să genereze o criză medicală comparabilă cu cea din India, iar măsluirile oficiale vor fi în curând depășite de realitatea din teren. Și asta se întâmplă din cauză că guvernanții sunt incapabili să comunice. Mulți se vaccinează pentru că trebuie să plece în străinătate și nu pentru că au înțeles care este necesitatea imunizării. Cine să le explice? Cei trei nătărăi din Grupul de Comunicare Strategică? Specialiștii Ministerului Sănătății? Ăia de tip Streinu Cercel, cel care ne asigura că Wuhan este un punctuleț pe harta Chinei și spunea că nu avem nevoie de măști și spirt pentru ca doar câteva luni mai târziu să ne recomande să dormim cu masca pe față, iar de Revelion să ne băgăm cu capul sub masă pentru înghițitură și să mestecăm cu fața la perete?

E de la sine înțeles că cine nu e nevoit să plece din țară nu se va imuniza prea curând. Despre nostalgici, nici nu mai are rost să pomenesc. Ei știu una și bună; Ceaușescu ne-a lăsat o țară bogată și străinii vor să ne distrugă. Le-a explicat cineva că pe timpul lui Ceaușescu Institutul Cantacuzino producea vreo trei sute de vaccinuri? Așa, ca chestie… Dacă ai avut încredere în trei sute de vaccinuri ceaușiste, de ce să nu ai încredere într-unul capitalist? Dacă ai acceptat să fii inoculat cu Polidin, de ce să fii reticient la Pfizer? E drept că la Astra Zeneca au fost reacții severe, însă guvernanții n-au anulat importul loturilor deja plătite. Probabil se trezesc la orele de chimie și-i trag cu „Nimic nu se pierde, totul se transformă”, că doar n-o să renunțe la comision. Când vine vorba de bani din care pot trage foloase, parcimonia e cuvântul de ordine. Dacă tot s-au comandat, de ce să nu se plătească? Oricum aleșii nu se inoculează cu loturi suspecte.

Risipă de resurse și vorbe fără rost. Asta e România reală. Cea de pe hârtie încă arată bine.

 

 

Deja ai votat!