Nu vreau să fiu Nostradamus! – Dumitru MONACU, scriitor

Nu, categoric nu îmi doresc una dintre calitățile faimosului astrolog al secolului 16, și anume aceea de a prevedea întâmplări din viitor, pentru că, într-o asemenea situație, viața, cu siguranță, ar lua-o pe arătură. Cu catrenele e altceva, zic unii că m-aș mai pricepe cât de cât!

Prin 2013 sau 2014 am compus carevasăzică un catren ce s-a dovedit a fi o profeție perfectă pentru anii care au urmat. Atât de perfectă încât azi îmi vine să-mi dau cu barosul peste degetele care atunci, în urmă cu peste șapte ani, tastau următoarea premoniție pentru drumul Botoșani – Târgu Frumos: „Spun cei de la guvernare/ Că va fi transpus în faptă/ Într-o zi de sărbătoare/ Adică la … Sfântu-Așteaptă!”. Pentru a nu știu câta oară, lucrările la cea mai importantă cale de legătură cu lumea se amână din nou. După ce au tras clopotele pe rețelele de socializare sau în mass media că data de 12 mai este momentul crucial de demarare a lucrărilor, iată că s-a schimbat … modificarea! Din niște motive care nu mai interesează pe niciun botoșănean, lucrările se amână iar! Bineînțeles că liderii politici locali (Doina Federovici în colțul roșu și Costel Șoptică în colțul galben!) deja au început să invoce fel de fel de hățișuri birocratice și legislative care, pasămite, se pun mereu de-a curmezișul dorinței, voinței și putinței lor. Este total inutil a le reaminti celor doi păstori politici că în situația de față, cine se scuză, de fapt se acuză. În toată această perioadă, domniile lor au fost, sub o formă sau alta, la butoane. Normal ar fi fost să se ia de mânuță amândoi și să stea planton la ușa oricărei instituții care blochează sau trenează această investiție, să vină în fața alegătorilor lor cu un punct de vedere comun consemnat într-un comunicat lapidar și la obiect, care să specifice ce demersuri au făcut și cu ce rezultate. Că, orice am spune, unul dintre cei doi lideri reprezintă puterea locală, iar celălalt puterea centrală! Se pare însă că maturitatea politică nu prea dă pe dinafară la cele două partide. Conjugarea eforturilor liberalo-pesediste pe acest subiect le-ar fi adus înapoi o droaie de alegători nemulțumiți care, la ultimul scrutin, au luat calea AUR-ului, a USR-ului sau a altor partide mai mici, cunoscute sau necunoscute. Oare chiar nu pricep politicienii ăștia că lehamitea a fost principalul agent electoral care i-a deposedat de mii și mii de voturi? Oare întâmplător AUR a obținut un nesperat 14 și ceva la sută? De unde veneau aceștia, din moment ce la locale aproape că nici n-au existat? Răspunsul e simplu: o mare parte dintre ei au pus ștampila pe „auriferi” pentru că ceilalți, adică pesediști și peneliști, deopotrivă, îi dezamăgise crunt și de prea mult timp. Și dacă tot am pomenit de formațiunea care a încurcat toate planurile celor mari, trebuie să vă reamintesc faptul că doi dintre parlamentarii botoșăneni fac parte din ea: senatorul Dorinel Cozma și deputatul Lucian Feodorov. I-ați auzit poate vreodată să miște măcar un pai în această problemă spinoasă a drumurilor strategice? Nu, nici măcar o vorbă spusă acolo, la cea mai înaltă tribună a democrației. E limpede că, fiind în Opoziție, nu au pârghii de acționare, dar de hămăit pe tema asta, în plenul celor două camere, pe rețelele de socializare și în mass-media, puteau s-o facă. Că doar și lor le cad plombele de la dârdâielile pe care le au de suportat săptămânal când vin acasă! Celălalt parlamentar botoșănean, Andrei Drancă, lipsește total din acest decor (precum la comisie!) deși, ministrul transporturilor îi este coleg de partid. Una peste alta, diriguitorii noștri ne demonstrează o dată în plus că locul lor nu este acolo, din moment ce nu pot rezolva o problemă … rezolvabilă. Normal ar fi ca la următorul scrutin alegătorii să le dea o mână de ajutor și să-i dirijeze către meseriile lor onorabile din viața de … civil și nu de politician! Poate că acolo sunt, într-adevăr, buni specialiști. Sunt ferm convins că până la urmă, în ceasul al „n”-lea (cu „n” mult mai mare decât 12!) drumul care ne doare de atâția ani va fi reabilitat. Atunci, politicienii își vor începe discursurile cu această realizare. Din păcate pentru ei, efectul asupra alegătorilor va fi sinonim cu cel consemnat cu ani în urmă în cazul Elenei Udrea, care începea orice gargară politică cu expresia „am trecut țara prin criză”, de unde se vede că românul nu uită și nu iartă ușor. În concluzie, chiar dacă drumul va fi într-un târziu reabilitat, politicienii momentului nu vor fi sub nicio formă reabilitați. Prea multe promisiuni, prea multe amânări și prea puțin interes pentru acest drum strategic. Să-l așteptăm așadar pe … Sfântu-Așteaptă cu plombele în mână și cu mașinile pe butuci! Eu alt catren despre acest subiect, m-am jurat, nu mai fac, pentru că nu vreau să cobesc în defavoarea conjudețenilor mei!

Deja ai votat!